Marți, 25 August 2020 09:02

Care este stilul tau de atasament?

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Asa cum am scris in articolul anterior (Ce presupune pregatirea pentru conceptie?) este important ca inainte de a deveni parinti, de a fi alaturi de un suflet nou in dezvoltarea lui armonioasa, sa revedem trecutul nostru si cel al familiei. Acest articol este despre sectiunea despre copilaria noastra si felul in care stilul de atasament primit in perioada prenatala si primii trei ani de viata ne influenteaza relatiile cu ceilalti si predispune la un anumit tip de relatie cu viitoarul copil. 

Ce este stilul de atasament si care sunt cele 4 stiluri?

Teoria atasamentului exploreaza aceste experiente primare ale copiilor cu ingrijitorii primari (parintii, bunicii, bona, fie alta persoana care s-a ocupat de nevoile de baza ale copilului). John Bowbly este initiatorul acestei teorii, el evidentiind in cercetarile sale efectele separarii asupra sugarilor, atunci cand mama disparea de langa ei. Stilul de atasament al copilului depinde de ingrijirea (fizica, emoționala, psihologica). Daca copilul a beneficiat de grija, incurajare, iubire din partea celor care l-au ingrijit, acesta se va indrepta cu precadere spre un atasament sigur/securizant. Copilul care a avut parte de neglijenta sau de un atasament inconsistent, vor manifesta cu precadere anxietate si un stil de atasament nesigur. In urma cercetarilor a identificat 3 stiluri de atasament (ulterior a fost introdus si al patrulea), respectiv: securizant, anxios-rezistent, evitant si dezorganizat.

Dr. Diane Poole Heller defineste cele 4 stiluri de atasament astfel:

  • Securizant – Persoanelor cu stilul acesta de atasament le este usor sa dezvolte relatii cu altii si nu se ingrijoreaza excesiv pentru dezvoltarea acestor relatii. Se simt confortabili cand depind de ceilalti pentru ajutor si cand ofera ei insisi ajutorul. In relatiile cu ceilalti mentin o balanta echilibrata intre independenta si intimitate.
  • Evitant – Persoanele cu stilul de atasament evitant tind sa fie mult prea independente, avand predispozitia de a nu se conecta cu ceilalti si de a avea relatii apropiate/ intime. Sunt vazuti de ceilalti ca fiind persoane inchise, fara a avea trairi emotionale ("de piatra") si dificil de abordat, de cunoscut. Depind doar de ei pentru aproape orice. 
  • Anxios/ambivalent – Persoanele care au invatat/primit acest stil de atasament se bazeaza pe ceilalti pentru reglarea emotionala. Parerile celorlalti despre ei sunt pe primul loc, iar in relatii cauta constant aprobarea si conexiunea. Cei care sunt in relatie cu acest tip de persoane gasesc obositoarea aceasta nevoie continua de confirmare.  
  • Dezorganizant  – Persoanele care au invatat/primit acest stil de atasament au des dorinta de a avea relatii apropiate, dar procesul de apropiere li se pare inconfortabil si chiar infricosator. Astfel, ajung sa se comporte in moduri derutante sau sa transmita mesaje ambivalente/mixte. Au dificultati in a avea incredere in ceilalti. Isi gasesc cu greu confortul interior in aceasta lipsa de incredere, astfel ramanand cu putine optiuni in decizia de a relationa.

Daca vrei sa afli care este profilul tau in relatie cu cele 4 stiluri de atasament, te invita sa completezi chestionarul gratuit in limba engleza AICI

Indiferent care sunt rezultatele pe care le-ai obtinut, te invit sa contempli la copilaria ta, la relatia cu persoana care te-a ingrijit in primii ani de viata si la felul in care aceste rezultate se aplica in relatia cu persoana iubita si mai apoi cu prietenii.  

Asa cum am spus la inceputul articolului, este posibil ca sa proiectam pe viitorii/actualii copii stilul nostru predominant de atasament. Asta nu inseamna ca vei pune acum si mai multa presiune pe tine pentru a deveni Parintele Perfect. Mai ales daca in trecutul tau ai experiementat o trauma legata de atasament sau alte situatii neconfortabile fizic, emotional si psihologic. Iata in schimb 4 aspecte de luat in considerare conform Dr. Diane Pool Heller:

1. Renunta la modelul "Parinte Perfect"

Modelul "Parinte Perfect" nu exista si nici nu trebuie sa existe. Conform psihologului Edward Tronick, chiar si parintii exceptionali sunt sincronizati doar 20-30% cu copii lor iar acest procentaj este suficient pentru dezvoltarea unui atasament securizant, atunci cand parintii sunt dispusi sa repare neintelegerile dintre ei si copii. Secuziant (definit de Dan Siegel) inseamna: A fi in siguranta, A fi relaxat/oduhnit, A fi vazut/recunoscut, A fi protejat (Safe, Soothed, Seen, Secure). Copiii au nevoie de un parinte securizant care sa le ofere un mediu cu compasiune in care nevoile lor sa fie identificate si sa existe un raspuns echilibrat la ele. Copii cu un stil de atasament securizant se simt confortabil sa exploreze lumea si se intorc la parinti stiind ca gasesc o baza stabila inainte de a pleca in explorarea independenta a realitatii. Copiii nu se vor simti mai putin iubiti de catre parinti/ingrijitor pentru acest comportament de independenta/explorare pe care il manifesta.

2. Invata din greselile tale si ale altora

Ne purtam parintii in interiorul nostru, asa ca a prelua cel putin un aspect din trasaturile de personalitate ale parintilor este inevitabil. Atunci cand te gandesti la propria copilarie, poti extrage greselile pe care parintii tai le-au facut si care ti-au afectat in mod negativ abilitatea de a dezvolta un stil de atasament securizant. A fi constient de ele reprezinta oportunitatea de a face lucrurile diferit. 

3. Copiii sunt diferiti ca personalitate si nevoi

Conceptul de 30% sincronizare cu copilul este un model ce nu se aplica pentru toate cazurile, deoarece unii copii au nevoie de mai multa conexiune datorita, de exemplu, unor probleme fizice. "A fi prezent" atunci cand copilul are nevoie de conexiune, confort, apropiere e foarte important, si chiar mai important decat erorile pe care parintii le pot face. Copiii dau dovada de capacitatea de a ierta, mai ales cand stiu ca sunt protejati de iubirea neconditionata.  

Citit 197 ori Ultima modificare Joi, 03 Septembrie 2020 13:16