Din perspectiva acestei definitii, iata care sunt caracteristicile modelelor de nastere care ies din sfera nasterilor optime, conform acestei carti. 

• Au efecte adverse inutile (fizice, sociale si emotionale) care rezulta din utilizarea excesiva a medicamentelor si tehnologiilor precum: inducerea nasterii, administrarea de oxitocina, monitorizarea electronica fetala, epiziotomia, si cezariana.
• Ignora dovezile stiintifice, care nu sustin utilizarea de rutina a acestor proceduri.
• Ignora concomitent dovezile stiintifice care demonstreaza rezultate mai bune din punct de vedere umanist, din punct de vedere al modelului centrat pe nevoile femeii si al tehnicilor fiziologice eficiente in procesul nasterii, precum prezenta insotitorilor la nastere si pozitia verticala pentru nastere.
• Exista interferente in procesul de initiere al alaptarii: medicatia din timpul nasterii si separarea mamei si a bebelusului dupa nastere.
• Definite de ideologia tehnocratica si patriarhala care afirma ca corpurile femeilor sunt masini disfunctionale, iar nasterea este un proces problematic si riscant, justificand astfel utilizarea excesiva a tehnologiei.
• Existenta regulilor si ierarhiilor spitalicesti care minimizeaza gandirea creativa si acceptarea dovezilor stiintifice care sustin abordarile noninterventioniste.
• Se concentreaza pe statutul sau pe castigul economic al institutiilor si al profesionistilor, mai degraba decat pe mama si copilul.
• Existenta modelelor si al programelor educationale care instruesc practicienii in domeniul nasterilor – medici, moase si asistente – in abordarea tehnocratica a nasterii, astfel incat apare fenomenul de fidelitate unul fata de celalalt, mai degraba decat fata de femeile aflate in grija lor.
• Se furnizeaza informatii insuficiente femeilor cu privire la beneficiile si dezavantajele procedurilor obstetrice. Acest aspect determina alegeri in cunoastere partiala, iar presiunea tacita sau directa asupra femeilor din partea personalului fac ca acestea sa le accepte interventiile (definitorii pentru abordarea tehnocaratica). 
• Ignoranta si lipsa de respect fata de practicile si sistemele de cunostinte ale practicienilor indigeni.
• Se dezvolta programe de formare insensibile, impracticabile si ineficiente din punct de vedere cultural, pentru moasele traditionale. 
• Au sisteme ineficiente de transport de la domiciliu la spital si ingrijire inadecvata si adesea inumana la sosire.

 Cartea continua cu efectele produse de aceste modele de nastere care ies din sfera nasterilor optime, atat pentru mama-copil-familie cat si pentru cadrele medicale. 

 Sa vedem mai departe care sunt caracteristicile modelelor de nastere optime, conform acestei carti. 

• Caracterizate de ideologia centrata pe femeie, cunoscuta la nivel international sub numele de model de ingrijire cu moase.
• Moasele sau practicienii modelului de ingrijire cu moase, ca practicieni primari pentru nasterile normale (care in practicile din acest model constituie marea majoritate a nasterilor).
• Modelul de ingrijire cu moase este prezent in comunitate.
• Existenta continuitatii ingrijirii (moasa care urmareste sarcina, ingrijire individuala).
• Utilizarea creativa a tehnologiilor si modalitatilor adecvate care functioneaza pentru a sprijini nasterea normala.
• Un accent pe evitarea morbiditatii, precum si a mortalitatii prin furnizarea de ingrijire optima.
• Definite de adaptare culturala si de sensibilitate
• Medicii sunt cei care furnizeaza servicii adecvate pentru nasterile cu risc ridicat si urgente.
• Au la baza relatiile de respect reciproc si de colaborare intre toate tipurile de furnizori de ingrijire.
• Existenta practicii „Referire inapoi”, adica daca unei femei care prezenta un risc crescut i se imbunatateste starea si devine cu risc scazut, ea poate fi reclasificata ca „normal” si trimisa inapoi la moasa.
• Existenta practicii reflexiva, in care practicienii reflecta continuu asupra a ceea ce fac si depun in mod continuu eforturi pentru imbunatatire.
• Au sisteme viabile de transport la spitale pentru practici extraspitalicesti.
• Existenta acomodarii si cooperarii reciproce intre profesionisti si practicieni indigeni (unde este cazul).
• Utilizarea eficienta si adecvata a interventiilor de salvare, cum ar fi cezariana.
• Implementeaza practica bazata pe dovezi.
• Masoara rezultatele din punct de vedere statistic.
• Ofera accesibilitate la servicii indiferent de nivelurile de venit ale femeilor.
• Existenta sistemelor eficiente de comunicare si de referinte cu alte comunitati, organizatii si servicii.
• Au viabilitate financiara, inclusiv o combinatie rentabila de competente - utilizarea tehnologiei - cadru, si salariile suficiente pentru personal.
• Existenta sustenabilitatii.
• Capacitate de replicabilitate in medii culturale si economice similare.
• Ofera educatie pentru practicieni, care incurajeaza si faciliteaza toate cele mentionate mai sus.
• Organizatii regionale si nationale si retele de comunicatii care sprijina aceasta activitate, care pot genera sprijin politic si pot sustine practicienii in abilitatile lor de a umaniza ingrijirea.

Autorii cartii prezinta in mai multe capitole modele de nastere optima care au aplicabilitate pe scara larga (nationale si regionale) si medie (regional si local -spitale si centre de nastere). Accentul este pus pe rolul moasei in cadrul acestor sisteme si felul in care pot functiona in armonie cu medicii. Inainte de concluzii, exista un capitol de recomandari si studii de caz. Mentionez toate acestea pentru ca, printre voi cititorii, pot fi specialisti interesati in a face o diferenta in locul in care profeseaza. Aceasta care este un manual de bune practici.

Si revenind la Romania, avand aceste doua liste putem face o evaluare a modelelor de nastere existente acum in tara. Cred ca ar fi o tema buna pentru un nou articol, nu-i asa?