In Piatra Neamt, in anul 2023, luna mai, un bebelus nu a fost strans in brate de mama lui/ei pentru ca aceasta a murit la nastere... (Va invit la o pauza de cateva respiratii, dupa ce ati citit aceasta fraza).
A trecut un timp... de cand o familie se imparte intre bucuria sosirii unui copil si tristetea mortii. ... de cand o comunitate/o tara se imparte intre pro nasteri acasa si pro nasteri la spital, intre cei care arunca cu pietre si cei care apara, intre agresivitate in comunicare si anxietate in tacere.
Aceste diferente de opinie imi vorbesc mie despre diversitate, despre faptul ca este normal sa avem valori si dorinte diferite. In aceasta diversitate, putem imbratisa ideea ca exista valori personale, stiluri de viata, grade de informare si dorinte diferite legate de nasterea copiilor.
Cu totii, de la reprezentantii tarii pana la parintii copilului ar trebui sa aiba un Ideal Comun: sanatatea fizica si emotionala a mamei, a tatalui si copilului/copiilor.
Avand aceast Ideal Comun, se poate crea un Cadru de Siguranta pentru aceasta diversitate, in care toti actorii implicati sa isi asume responsabilitatea. Un exemplu de actiune din cadrul de siguranta, pentru nasterile acasa, ar fi educarea unui numar de moase care pot fi suport pentru mama din sarcina pana in perioada post-partum si o relatie foarte buna a acestora cu spitalele de interventie.
Cand vom avea cu totii in minte un IDEAL COMUN in legatura cu nasterile si CADRUL DE SIGURANTA pentru mai multe tipuri de nastere, va exista RESPONSABILITATE (asumarea rolurilor, profesionalism, crestere profesionala si personala, sinceritatea relatiilor, cunoasterea limitelor si atributiilor, s.a.), INCREDERE (comunicare profesionista, blandete, sustinere, relationare) si EVOLUTIE (prin fiecare nou copil se naste o noua generatie, adica viitorul OMULUI pe Pamant).
... (O pauza de a ancora acest ideal in inima)
Pana atunci, in cazul nefericit din Piatra Neamt, cine se ocupa de sanatatea fizica si emotionala a tatalui si a copilului? Trist nu-i asa!?! S-a uitat de Idealul Comun! Nu am auzit niciun specialist care sa puna accent pe ajutorul de care acestia au nevoie in aceasta perioada. (Imi cer scuze anticipat daca au fost si eu nu stiu.)
Ma rog ca ei sa aiba parte de sustinere si compasiune.
