Afişez elemetele după tag: atasament

Saptamanile astea calatoresc in lumea copilului meu interior. Ies multe emotii la suprafata, unele cunoscute, altele cu mesaje pe care nu le auzisem pana acum. Ultimele se manifesta zgomotos, cu un tumult de energie, asemeni unei tornade. Ma cobor sa ascult vocea copilului care imi vorbeste despre insecuritate si neacceptare. 

Am venit ca suflet cu multa sensibilitate, care a fost vazuta in familie ca un punct slab. In acea perioada era mai importanta supravietuirea (atasamentul) decat manifestarea autenticitatii. Gabor Mate descrie foarte bine mecanismul psihologic in aest clip:

Mama si cu tatal copilului cu siguranta au amintiri legate de perioada de sarcina, nasterea copilului si posibil din ziua conceptiei. Dar oare copiii isi mai aduc aminte de momentele petrecute in burta mamei, de trairile legate de propria nastere? Dar de locul de unde au plecat atunci cand au decis sa vina in familie? 

Amintirile prenatale (amintirile de dinainte de nastere) sunt cunoscute de aproximativ 100 de ani. Din anii '60 o data cu dezvoltarea tehnicii medicale, conditiile din interiorul uterului, au iesit la suprafata treptat. Astfel am aflat ca bebelusii din burtile mamelor au mai multe abilitati decat am stiut initial. 

Dr. Akira Ikegawa a desfasurat primul studiu in 1999 si a aflat ca 53% din copii aveau amintiri prenatale si 41% aveau amintiri perinatale. Asa ca a continuat cu cercetarile. Puteti citi despre rezultatele acestor studii si descarca gratuit cartea "Prenatal Memory- Parenting begins from babay's time in the womb" de pe pagina Prenatal Memory Global Project.

Cand vorbim despre Memorie Prenatala ne referim la amintirile copiilor din timpul in care erau in burta mamelor si chiar de dinainte de a fi acolo. Se spune ca acestia sunt capabili sa acceseze aceste amintiri intre doi si patru ani. 

Copiii vorbesc despre amintirile lor prenatale astfel: "Era intuneric si cald", "Pluteam in apa", "Am auzit vocea mamei""- amintiri simple. In alte relatari, copiii povestesc despre aspecte pe care parintii lor nu le-au mentionat niciodata. De exemplu, o mama care simtea loviturile puternice ale copilului ei a spus "Ma doare! Te rog sa nu te mai misti!". Cand copilul avea 4 ani, mama lui l-a intrebat "De ce nu te miscai mai des in burta mea?", iar acesta i-a raspuns "Tu mi-ai spus ca te doare. Mi-a parut rau, asa ca nu m-am mai miscat." Mai sunt si alte exemple mentionate in carte.

Continui seria de 4 articole despre participarea la Conferinta pe tema maternologiei din Romania, intitulata - Conferinta de Sanatate Perinatala - Perspective Psihologice, Sociale si Medicale, organizata de Asociatia Franco-Romana “BébéBienvenu”- Pentru o noua nastere. Programul il gasiti aici.

Despre prima parte (ziua 1, sesiunea 1 si 2) am scris aici: Ce am invatat la Conferinta de Sanatate Perinatala - partea 1

Sesiunea 3&4 din prima zi, partea II

La sfarsitul saptamanii trecute am participat la prima Conferinta pe tema maternologiei din Romania, intitulata - Conferinta de Sanatate Perinatala - Perspective Psihologice, Sociale si Medicale, organizata de Asociatia Franco-Romana “BébéBienvenu”- Pentru o noua nastere. Au fost doua zile pline de informatii extrem de valoroase, acoperind o plateta larga de teme si cu prezenta internationala. M-am bucurat sa ascult prezentarile unor experti internationali pe care ii urmaream de cateva luni pe retelele sociale online. Am decis sa impartasesc cu voi din cunoasterea pe care am dobandit-o, in speranta ca impreuna, prin cunoastere, vom putea schimba cate ceva la noi si in sistemul din Romania. 

Voi imparti prezentarea celor doua zile de conferinta in 4 articole. Programul il gasiti aici.  

Sesiunea 1&2 din prima zi, partea I

Asa cum am scris in articolul anterior (Ce presupune pregatirea pentru conceptie?) este important ca inainte de a deveni parinti, de a fi alaturi de un suflet nou in dezvoltarea lui armonioasa, sa revedem trecutul nostru si cel al familiei. Acest articol este despre sectiunea despre copilaria noastra si felul in care stilul de atasament primit in perioada prenatala si primii trei ani de viata ne influenteaza relatiile cu ceilalti si predispune la un anumit tip de relatie cu viitoarul copil. 

Ce este stilul de atasament si care sunt cele 4 stiluri?

Teoria atasamentului exploreaza aceste experiente primare ale copiilor cu ingrijitorii primari (parintii, bunicii, bona, fie alta persoana care s-a ocupat de nevoile de baza ale copilului). John Bowbly este initiatorul acestei teorii, el evidentiind in cercetarile sale efectele separarii asupra sugarilor, atunci cand mama disparea de langa ei. Stilul de atasament al copilului depinde de ingrijirea (fizica, emoționala, psihologica). Daca copilul a beneficiat de grija, incurajare, iubire din partea celor care l-au ingrijit, acesta se va indrepta cu precadere spre un atasament sigur/securizant. Copilul care a avut parte de neglijenta sau de un atasament inconsistent, vor manifesta cu precadere anxietate si un stil de atasament nesigur. In urma cercetarilor a identificat 3 stiluri de atasament (ulterior a fost introdus si al patrulea), respectiv: securizant, anxios-rezistent, evitant si dezorganizat.

Dr. Diane Poole Heller defineste cele 4 stiluri de atasament astfel: