Bine ai venit in sectiunea dedicata maternitatii, acea calatorie de transformare a corpului, a rolurilor, a familiei si a sufletelor. In aceasta sectiune vei gasi lista de servicii de terapie pe care le ofer persoanelor aflate in una din etapele maternitatii: preconceptie, conceptie, sarcina, perioada postnatala.
Atunci cand va doriti un copil si lucrurile nu se intampla asa cum va asteptati, este posibil sa aveti nevoie de un cadru de explorare a corpului vostru (ex. probleme legate de functionalitatea organelor de reproducere), a campului emotional (ex. campul maternitatii interioare, experiente traumatizante anterioare) si a ranilor din familia voastra („secretele” familiei legate de sarcina si nastere).
Dupa ce vom vindeca povestea din corp, vom observa si accepta amintirile nerezolvate care vor iesi la suprafata, vom crea noul cadru pentru o conceptie constienta.
In cadrul acestui program vor fi 4 sesiuni, cate doua pentru fiecare partener, respectiv: o sesiune de Terapie CranioSacrala (intalnire fizica la cabinet sau la docmiciliu) si o sesiune de explorare a campului personal si transgenerational (intalnire fizica sau online).
Durata unei sesiuni de Terapie CranioSacrala: 60 -120 minute. Durata unei sesiuni individuale de explorare: 60 minute.
Cost program (4 sesiuni): 600 lei
Simptomele care pot aparea in timpul unei sarcini pot fi: greturi matinale sau pe parcursul intregii zile , care dureaza mai multe saptamani, durere de spate si de ligamente, dificultati de respiratie, reflux gastrofaringian, dureri de cap, schimbari posturale. Terapia CranioSacrala poate ajuta la ameliorarea subtantiala a acestor simptome prin eliberarea tensiunilor din tesuturi, prin ajutarea corpului de a gasi mai mult spatiu si pozitii optime pentru uter si pentru copil/copii, prin calmarea sistemului nervos si prin ajutarea coloanei vertebrale de a se acomoda cu noile modificari posturale care sunt parte inevitabila din sarcina.
Terapia CranioSacrala este eficienta si atunci cand bebelusul nu s-a intors fiind in prezentatie pelviana sau transversala.
Terapia CranioSacrala se desfasoara la cabinet sau la sediul pacientei.
Durata unei sesiuni de Terapie CranioSacrala: 60 -120 minute.
Cost sesiune: 120 lei
Dupa nastere corpul femeii continua transformarea pe care a inceput-o o data cu sarcina. Dincolo de provocarile fizice acumulate pe parcursul sarcinii, pot aparea si disfunctii din timpul nasterii (ex. diastasis recti, incontinenta urinara, durere pelviana, prolaps de organe, diastaza abdominala).
Vom lucra in sesiune/sesiunile de Terapie CranioSacrala atat cu traumele fizice cat si cu cele emotionale. Cum a fost perceputa nasterea, care au fost dificultatile, unde au fost abuzuri, interventii traumatizante.
Terapia CranioSacrala se desfasoara la cabinet sau la sediul pacientei.
Durata unei sesiuni de Terapie CranioSacrala: 60 -120 minute.
Cost sesiune: 120 lei
Povestea conceptiei, sarcinii si nasterii tale se regaseste in fluiditatea corpului, in memoria somatica a tesuturilor, in micile gesturi inconstiente, in deciziile pe care le iei, in felul in care vorbeste corpul tau prin afectiunile existente.
In sesiunile de terapie vom lucra atat cu corpul, cat si cu emotiile, tiparele mentale si campul transgenerational.
Programul contine trei parti, respectiv: 1. O sesiune in format online sau fizic de explorare a povestii conceptiei, perioadei intrauterine si nasterii. (60 minute) 2. O sesiune de Terapie CranioSacrala. (60-120 minute) 3. O ceremonie de Bun Venit cu binecuvantari . (60 minute)
Cost program (trei sesiuni): 500 lei
Intre 6 si 9 octombrie, 2022, va avea loc Congresul International "Prenatal Sciences Global Congress", co-organizat de Association for Prenatal & Perinatal Psychology & Health (APPPAH), International Society for Prenatal & Perinatal Psychology & Medicine (ISPPM e.V.) si PRENATAL SCIENCES PARTNERSHIP.
Principalele domenii abordate in cadrul acestui eveniment online sunt: prenatalitatea (abordarea stiintifica), conexiunea om-planeta si dezvoltarea sustenabila.
Vor sustine prezentari 126 de specialisti din toata lumea, printre care: Thomas Verny MD, Jon RG Turner, Cherionna Menzam-Sills, Grigori I. Brekhman, Raylene Phillips, Ludwing Janus, Olga Gouni, Antonella Sansone, Robin Grile, Michael Trout, Matthew Appleton, Amara Eckert, Kate White, Marti Glen. Lista completa o gasiti aici: https://www.prenatalsciencespartnership.org/speakers . Ne bucuram si de prezenta echipei de specialisti din Romania, care a organizat in 2020 prima conferinta de sanatate perinatala. Mult succes!
Acest congres se adreseaza specialistilor in domeniul prenatalitatii si perinatalitatii, parintilor si viitorilor parinti. De ce? Las mai jos cateva exemple de prezentari care sa exemplifice si sa va incurajeze sa participati:
Programul complet il gasiti aici: https://www.prenatalsciencespartnership.org/services-9
“Melodia este creata in uter, versurile sunt adaugate dupa aceea.” (Bruce Lipton)
O data cu dezvoltarea tehologiei (aparitia ecografului) si evolutia stiintifica din domeniul medicinei (biologie & genetica) si psihologiei (constiinta & minte) s-a produs o schimbare de paradigma in ceea ce priveste felul in care a fost perceput copilul din burta mamei. Pana in anii ’80 se considera ca bebelusii au creierul mic si nedezvoltat, miscarile lor sunt doar reflexe, nu isi mai amintesc de perioada intrauterina si nici de nasterea lor, nu sunt finite constiente si nu simt durerea. Important era ca ei sa fie in viata dupa nastere si o data cu taierea cordonului ombilical, deveneau fiinte umane.
1. Care sunt simturile activate si de la ce varsta gestationala?
Posibilitatea de a studia bebelusii in dezvoltarea lor intrauterina a dezvaluit ca acestia au simturi activate inca primul trimestru.
• Simtul visual o La 28 de zile se formeaza globii ocular, la 4 saptamani si jumatate retina o Pana la 28 de saptamani pleoapele raman inchise, insa ei au o sensibilitate la lumina demonstrata prin bataile rapide ale inimiii atunci cand o sursa de lumina este indreptata catre ei o La nastere bebelusul vede pana la distanta de 25-35 cm, distanta de la sanul mamei pana la fata ei
• Simtul auditiv o La 16 saptamani isi schimba comportamentul la auzul unui sunet o Primele sunete sunt bataile inimii mamei si vocea ei; Sunetele ajung la bebelusi indiferent de barierele existente (lichidul amniotic, abdomen) o La 23 saptamani au preferinte pentru anumite sunete (e. experiementul “The cat in the hat”) o La 26 de saptamani invata intonatia, ritmul, tiparele din voce o In trimestrul 3 diferentiaza vocea mamelor de alte sunete (ex. experimentul cu vocea mamei si bataile inimii ei difuzate bebelusilor nascuti prematur pentru a ajuta la dezvoltarea cat mai optima a acestora) o Sunetele pot schimba metabolismul: Cantecul de leagan a lui Brahms ascultat de 6 ori pe zi cate 5 minute a determinat cresterea in greutate
Fie ca aceptam sau nu aceasta pandemie ne-a schimbat viata de zi cu zi. Incetul cu incetul am creat diverse strategii de adaptare, de la cele sociale pana la cele psihologice. Ne uitam in vietile strabunicilor si a bunicilor, "facem o cruce mare" si suntem recunoscatori ca nu suntem martorii unui razboi. Daca ar fi sa privesc in familia mea, fiecare generatie, cu care am avut ocazia sa interactionez fizic, a avut un eveniment istoric de impact: al doilea razboi mondial, comunismul, explozia de la Cernobil, revolutia din 1989. Avem povestile de adaptare ale membrilor familiei, felul in care ei au perceput acel eveniment, ce au facut ca sa supravietuiasca.
Dar oare copiii din burtile mamelor au dezvoltat mecanisme de supravietuire in aceste contexte de razboi, lipsa de resurse, foamete, mediu toxic? Si daca da, ce ii transmite gravida copilului din burta ei in timpul acestei pandemii? Intrebarea aceasta mi-a revenit in minte de mai multe ori in decursul anului. Cu cat citeam mai multe despre importanta celor 9 luni pentru dezvoltarea ulterioara a copilului, cu atat speram ca exista studii in desfasurare legate de impactul pandemiei si actiuni concrete.
Mama si cu tatal copilului cu siguranta au amintiri legate de perioada de sarcina, nasterea copilului si posibil din ziua conceptiei. Dar oare copiii isi mai aduc aminte de momentele petrecute in burta mamei, de trairile legate de propria nastere? Dar de locul de unde au plecat atunci cand au decis sa vina in familie?
Amintirile prenatale (amintirile de dinainte de nastere) sunt cunoscute de aproximativ 100 de ani. Din anii '60 o data cu dezvoltarea tehnicii medicale, conditiile din interiorul uterului, au iesit la suprafata treptat. Astfel am aflat ca bebelusii din burtile mamelor au mai multe abilitati decat am stiut initial.
Dr. Akira Ikegawa a desfasurat primul studiu in 1999 si a aflat ca 53% din copii aveau amintiri prenatale si 41% aveau amintiri perinatale. Asa ca a continuat cu cercetarile. Puteti citi despre rezultatele acestor studii si descarca gratuit cartea "Prenatal Memory- Parenting begins from babay's time in the womb" de pe pagina Prenatal Memory Global Project.
Cand vorbim despre Memorie Prenatala ne referim la amintirile copiilor din timpul in care erau in burta mamelor si chiar de dinainte de a fi acolo. Se spune ca acestia sunt capabili sa acceseze aceste amintiri intre doi si patru ani.
Copiii vorbesc despre amintirile lor prenatale astfel: "Era intuneric si cald", "Pluteam in apa", "Am auzit vocea mamei""- amintiri simple. In alte relatari, copiii povestesc despre aspecte pe care parintii lor nu le-au mentionat niciodata. De exemplu, o mama care simtea loviturile puternice ale copilului ei a spus "Ma doare! Te rog sa nu te mai misti!". Cand copilul avea 4 ani, mama lui l-a intrebat "De ce nu te miscai mai des in burta mea?", iar acesta i-a raspuns "Tu mi-ai spus ca te doare. Mi-a parut rau, asa ca nu m-am mai miscat." Mai sunt si alte exemple mentionate in carte.
Continui seria de 4 articole despre participarea la Conferinta pe tema maternologiei din Romania, intitulata - Conferinta de Sanatate Perinatala - Perspective Psihologice, Sociale si Medicale, organizata de Asociatia Franco-Romana “BébéBienvenu”- Pentru o noua nastere, cu ultimul articol. Programul il gasiti aici.
Despre prezentarile din ziua 1 & 2 am scris aici: Partea 1 & Partea 2 & Partea 3
Sesiunile 7, 8 si 9 din a doua zi, partea IV
Continui seria de 4 articole despre participarea la Conferinta pe tema maternologiei din Romania, intitulata - Conferinta de Sanatate Perinatala - Perspective Psihologice, Sociale si Medicale, organizata de Asociatia Franco-Romana “BébéBienvenu”- Pentru o noua nastere. Programul il gasiti aici.
Despre prezentarile din ziua 1 am scris aici: Ce am invatat la Conferinta de Sanatate Perinatala - partea 1 & Ce am invatat la Conferinta de Sanatate Perinatala - partea 2
Sesiunea 5 & 6 din a doua zi, partea III
Continui seria de 4 articole despre participarea la Conferinta pe tema maternologiei din Romania, intitulata - Conferinta de Sanatate Perinatala - Perspective Psihologice, Sociale si Medicale, organizata de Asociatia Franco-Romana “BébéBienvenu”- Pentru o noua nastere. Programul il gasiti aici.
Despre prima parte (ziua 1, sesiunea 1 si 2) am scris aici: Ce am invatat la Conferinta de Sanatate Perinatala - partea 1
Sesiunea 3&4 din prima zi, partea II
La sfarsitul saptamanii trecute am participat la prima Conferinta pe tema maternologiei din Romania, intitulata - Conferinta de Sanatate Perinatala - Perspective Psihologice, Sociale si Medicale, organizata de Asociatia Franco-Romana “BébéBienvenu”- Pentru o noua nastere. Au fost doua zile pline de informatii extrem de valoroase, acoperind o plateta larga de teme si cu prezenta internationala. M-am bucurat sa ascult prezentarile unor experti internationali pe care ii urmaream de cateva luni pe retelele sociale online. Am decis sa impartasesc cu voi din cunoasterea pe care am dobandit-o, in speranta ca impreuna, prin cunoastere, vom putea schimba cate ceva la noi si in sistemul din Romania.
Voi imparti prezentarea celor doua zile de conferinta in 4 articole. Programul il gasiti aici.
Sesiunea 1&2 din prima zi, partea I
Azi de dimineata descopar textul de mai jos distribuit pe reteaua Facebook. Mi-a placut felul in care sunt prezentate emotiile in fiecare ipostaza, asa ca am ales sa il distribui in acest articol.
Undeva exista o femeie de 30 de ani, fara copii. Oamenii o intreaba: ”inca nu ai copii?” Raspunsul ei variaza de la o zi la alta, dar implica mai mereu un zambet fortat. ”Nu, inca nu”, spune zambind, in incercarea de a-si atenua frustrarea. ”Nu mai sta pe ganduri, ceasul biologic a-nceput sa ticaie”, ii spune cel ce se crede intelept. Femeia continua sa zambeasca. Cand ramane singura, plange. Plange pentru ca....
In studiul "Adverse Babyhood Experiences (ABEs) Increase Risk for Infant and Maternal Morbidity and Mortality, and Chronic Illness" Veronique P. Mead a identificat 10 categorii de experiente maternale nefavorabile care afecteaza femeile inainte de conceptie si apoi pe parinti si copilul de pana la 3 ani. Aceste eveniemnte maresc riscul de mortalitate infantila, boli cronice, predispozitia pentru bloli psihice si alte simptome in viata copilului. Pentru mama creste riscul de mortalitate, stres post-traumatic si depresie (pentru ambii parinti).
Mai jos este o traducere din studiu a celor 10 categorii de experiente nefavorabile (ABEs) care influenteaza maternitatea.
Viata pe planeta aceasta este o etapa intr-o calatorie mai mare, o etapa prin care trecem mai rapid sau in decursul mai multor vieti, cu porti de intrare si iesire, respectiv Aparitia copilului - sarcina & nasterea si Plecarea fizica - Moartea. Sufletul, ghidat de entitatile divine, are capacitatea de a decide daca doreste sa se incarneze din nou, care este misiunea sa personala in acea viata, familia in care va veni si lectiile de viata. Da, in majoritatea cazurilor, sufletul isi alege parintii ca urmare a unui contract cu acestia la nivel de suflete.
Deoarece exista aceasta conexiune intre suflete, comunicarea se poate initia din partea copilului inspre parinti (ex. visele premonitorii ale mamei) sau invers. In acest articol voi da un exemplu despre cum se poate chema, de catre parinti, sufletul copilului cu care ei au deja o conexiune de suflete si pe care si-l doresc ca viitorul lor copil si in plan fizic.
In cartea Spirit Babies scrisa de Walter Makichen, exista un exercitiu de tip meditatie pe care un cuplu poate sa il faca cu intentia iubitoare de a primi sufletul copilului in viata lor. Acest exercitiu deschide chakra inimii pentru a crea acea energie a iubirii neconditionate si a facilita conexiunea. Va invit sa insotiti acest ritual cu cristalele din setul Ma pregatesc sa fiu mama, pe care l-am creat pentru a va insoti in perioada de conceptie si sarcina.
Gasiti mai departe traducerea etapelor acestui ritual individual sau de cuplu. Va recomand sa va achizitionati cartea in format fizic sau ebook pentru a explora mai multe exercitii de curatare personala, de unitate in cuplu si sa cititi povesti incredibile de comunicare cu spiritul copilului. Este o carte care te scalda in energia iubitoare a maternitatii, a respectului fata de propriul suflet si fata de alegerile celorlalte suflete.
Citesc zilele acestea cartea Cartea Alba - Ramtha (Cartea Alba raspunde intrebarilor despre Sursa intregii existente, divinitatea uitata, viata dupa moarte, evolutie, iubire, puterea constiintei si a mintii, lectiile din natura si ascensiunea lui Ramtha.) si am gasit un fragment despre calatoria sufletului inainte de nastere, pe care il redau mai jos.
"Entitatea ii spuse: „priveste in lac si spune-mi ce vezi”. Omul se supuse. Apa ii reflecta degraba pe fiul sau. Aceasta crescuse si era acum un barbat tanar. Langa el era o seducatoare si frumoasa fata tanara. Cei doi erau indragostiti unul de celalalt.
Entitatea ii spuse ca intoarcerea pe pamant va fi posibila prin copilul fiului sau. „Cum, striga omul, voi fi fiul fiului meu? Si el tatal meu?” „Desigur! in viata dinaintea ultimei tale vieti a mai fost tatal tau, procesul nu face decat sa se repete”. Omul reflecta asupra acestei situatii si dupa un moment spuse:
Asa cum am scris in articolul anterior (Ce presupune pregatirea pentru conceptie?) este important ca inainte de a deveni parinti, de a fi alaturi de un suflet nou in dezvoltarea lui armonioasa, sa revedem trecutul nostru si cel al familiei. Acest articol este despre sectiunea despre copilaria noastra si felul in care stilul de atasament primit in perioada prenatala si primii trei ani de viata ne influenteaza relatiile cu ceilalti si predispune la un anumit tip de relatie cu viitoarul copil.
Ce este stilul de atasament si care sunt cele 4 stiluri?
Teoria atasamentului exploreaza aceste experiente primare ale copiilor cu ingrijitorii primari (parintii, bunicii, bona, fie alta persoana care s-a ocupat de nevoile de baza ale copilului). John Bowbly este initiatorul acestei teorii, el evidentiind in cercetarile sale efectele separarii asupra sugarilor, atunci cand mama disparea de langa ei. Stilul de atasament al copilului depinde de ingrijirea (fizica, emoționala, psihologica). Daca copilul a beneficiat de grija, incurajare, iubire din partea celor care l-au ingrijit, acesta se va indrepta cu precadere spre un atasament sigur/securizant. Copilul care a avut parte de neglijenta sau de un atasament inconsistent, vor manifesta cu precadere anxietate si un stil de atasament nesigur. In urma cercetarilor a identificat 3 stiluri de atasament (ulterior a fost introdus si al patrulea), respectiv: securizant, anxios-rezistent, evitant si dezorganizat.
Dr. Diane Poole Heller defineste cele 4 stiluri de atasament astfel:
Studiile recente in biologie celulara, neurostiinta si epigenetica mentioneaza faptul ca suntem influentati de experientele stramosilor nostri, de experientele mamei atunci cand eram in uterul ei, de felul cum ne-am nascut si de tipul de atasament cu cei care ne-au ingrijit (parinti, rude, s.a.). Aceste experiente ancestrale si timpurii ne pot influenta codul genetic si crea in mod implicit memorii, care ne influnteaza perceptiile si experientele curente.
Suntem modelati de aceste straturi pe care le purtam in interiorul nostru si care ies la suprafata in momentul in care trecem printr-o experienta traumatizanta. "Fantomele" din interiorul inconstientului colectiv al familiei isi fac simtita prezenta in aceste momente de sensibilitate-deschidere, pentru a fi vazute, respectiv a vorbi despre ele, a le vedea, a le recunoaste, a ne aminti de rolul lor in familie.
Atunci cand exista infertilitate, dificultati in conceptie, avorturi spontane, experiente de doliu prenatal, nasteri dificile sau alte evenimente legate de conceptie/sarcina/nastere, este indicat sa facem o analiza a istoricului familiei, a fantomelor legate de maternitatea din familie si a ecourilor traumelor traite anterior de noi sau cei din familie. O lista completa cu tipurile de traume care creeaza ecouri in maternitate (de la pre-conceptie pana la aniversarea de 3 ani a copilului) o gasesti in articolul precedent "Experiente nefavorabile care influenteaza maternitatea". Este indicat ca aceasta analiza sa se realizeze inainte de procesul de conceptie, de catre ambii parinti, deoarece recunoasterea si videcarea lor va minimiza sau chiar anula efectele potentiale in viitoarea sarcina.
Ce presupune pregatirea pentru conceptie?
Una din cartile care m-a ajutat psihologic sa inteleg si sa accept dintr-o perspectiva spirituala plecarea copilului a fost cartea „Suflete curajoase” de Robert Schwartz. Prin intermediul ei am reusit sa gasesc un sens mai profund al acestei experiente, care este una din strategiile de a depasi doliul prenatal. In perioada aceea am extras in jurnalul personal urmatoarele idei extrase din aceasta carte:
Un suflet care a avut experiente neplacute in alte vieti sau care este pentru prima dată in corp pe Pamant, decide „sa bage doar un deget in apa” pentru a testa cum este pentru o perioadă scurta de timp.
In articolul precedent (Apectele psihologice ale doliului prenatal si perinatal) am scris despre tipurile de experiente de doliului si ce aspecte psiho-emotionale sunt traite de catre parinti. In continuarea acestuia voi enumera strategiile psihologice pe care parintii le folosesc pentru a depasi experienta traumatizanta.
1. Gasesc sensul mai profund al acestei experiente
Atunci cand parintii au credinte intr-o autoritate morala religioasa sau spirituala, pot gasi confortul de a trece mai usor prin experienta, deoarece aceasta este un semn de la Divinitate. In functie de religie sau de orientarea spirituala, acest semn poate fi vazut ca o pedeapsa, ca o recompensa sau ca o forma inevitabila si naturala in desfasurarea Vietii. Se poate intampla ca trauma sa ii duca catre a se departa de la Divinitate sau de la "Lumea Iubitoare" in cautarea de sensuri mai profunde si apoi o reconciliere cu acestia.
Incep primul articol din tema legata de doliul prenatal si perinatal cu acest articol in care voi prezenta situatiile de doliu si aspectele psihologice.
"Reproductive loss" este termenul din limba engleza care cuprinde o paleta mai larga de evenimente traumatizante legate de doliu prenatal si perinatal. Am incercat sa il traduc in romana si sa gasesc alternative care sa cuprinda toata paleta de experiente si nu ma declar multumita. Poate ma ajutati si voi cu un comentariu, feedback, mesaj. Multumesc!
Am aflat de acest termen in cartea Motherhood in the Face of Trauma Pathways Towards Healing and Growth, scrisa de Maria Muzik si Katherine Lisa Rosenblum, unde este vazut ca un eveniment traumatizant singular, de pierdere a unei persoane foarte dragi care nu s-a nascut inca sau nu ai cunoscut-o.
Experientele traumatizante care intra in aceasta categorie sunt: pierderea sarcinilor (avort spontan, sarcina ectopica, moartea noului-nascut, nasterea unui copil mort, decesul intrauterin fetal si terminarea unei sarcini din cauza unei anomalii fetale sau unui avort voit), infertilitatea, moartea copilului in primele zile de viata, moartea unui copil la nastere care urma sa fie adoptat.
Am extras din aceasta carte idei/teorii legate de aspectele psihologice ale situatiilor de doliu prenatal si perinatal, pe care vi le mentionez mai jos.
Aceasta categorie de evenimente traumatizante este diferita deoarece schimba modelul de a vedea lumea ca fiind sigura, echitabila si predictibila, deoarece ordinea fireasca nu este ca parintii sa isi ingroape copiii.
Planul de nastere este un document oficial pe care fiecare spital (public si privat) ar trebui sa il ofere gravidelor, inca din timpul trimestrului 2 de sarcina. Prin intermediul acestuia se stabilesc conditiile si preferintele gravidei, in fiecare etapa a procesului de nastere, care trebuie respectate de cadrele medicale. Existenta si respectarea planului de nastere ar trebui sa devina o practica in spitalele din Romania.
Am primit de la o gravida arondata Spitalului Materno-Intantil Vall d'Hebron din Barcelona, Spania, planul de nastere pe care moasa i l-a inmanat la intalnirea din trimestrul 2. Este aplicabil pentru nasterile cu risc scazut. Multumesc Andreea pentru deschiderea de a-l transmite si timpul acordat traducerii lui. Am ramas uimita de continutul acestuia, de variantele disponibile pe care o gravida le poate alege, de respectul acordat drepturilor si optiunilor acesteia. E drum lung pana asa ceva va fi disponibil in spitalele publice din Romania, dar schimbarea se face cu pasi mici. Traducerea si distribuirea acestui plan este unul dintre acesti pasi.
Gasiti mai jos traducerea optiunilor din planul de nastere oferite de acest spital.
Nasterea este un eveniment natural, firesc, resimtit in mod diferit de la femeie la femeie. Deoarece viitoarele mame pot percepe acest eveniment ca unul in care isi pot pierde viata sau pot sa ii faca rau bebelusului, psihologii au clasificat nasterea ca un eveniment potential traumatizant deoarece emotiile de frica intensa, neajutorare si groaza pot fi prezente. Conform studiilor 30% din femei percep nasterea ca un eveniment traumatizant.
Ce factori determina ca potentialul traumatizant al nasterii sa se transforme untr-un sindrom post traumatic perinatal?
In calatoria de la preconceptie la primii 3 ani de viata exista triada mama-tata-copil, in care fiecare joaca un rol la fel de important. Din pacate in societatea actuala rolul tatalui este mult diminuat, acesta fiind pus dupa un paravan, fiind un observator "de partea celalta a geamului". Cred ca aveti in minte secventa cu tatii care isi priveau copiii aflati in salonul comun, din spatele unui geam, dornici sa aiba prima interactiune cu ei.
Astazi am decis sa creez o noua categorie pe blog, numita Nasterea unui tata (m-am gandit la titlul cartii Nasterea unei mame) in care voi aduce informatii, review-uri carti & filme si interviuri despre aspectele psiho-emotionale ale calatoriei in rolul de tata.
Incep cu recomandarea filmului The other side of the glass, un film despre schimbarea credintei ca barbatii sunt observatori inactivi al procesului nasterii. Sistemul medical trebuie sa protejeze in timpul unei nasteri triada mama-tata-copil. Tatii se simt lipsiti de putere in spital atunci cand se naste copilul si de cele mai multe ori nu au un cadru in care sa vorbeasca despre experinta prin care au trecut. Tatii care participa la nastere se simt ca intr-o zona de lupta si nu sunt pregatiti sa asiste la potentialele abuzuri fata de mama si copil din sistemul medical.
During my childhood, I remember my grandma used to tell us a story of a meeting place after each of us will die. In the Christian Orthodox religion after the body dies the soul travels through many customs where is judged by the way he/she behaved. That gave me a large perspective about life and a more relaxed way to see and participate in funerals. As a family, the focus was put on diseases and death and less on celebrating births and enjoying life. We celebrated only one part of the soul journey, only one gate of leaving this reality. I feel gratitude for introducing me to the concept of soul.
Until adolescence, I never asked questions about my own birth or what happened to the soul until it comes to mom’s womb. I was fascinated to read about the world’s religions and traditions and to experiment with contemplating reality and its symbolism. I was introduced to Carl Gustav Jung's works and the concept of consciousness & unconsciousness.
“When one reflects upon what consciousness really is, one is profoundly impressed by the extreme wonder of the fact that an event which takes place outside in the cosmos simultaneously produces an internal image, that it takes place, so to speak, inside as well, which is to say: becomes conscious. (Jung 1961, p. 382) For indeed, our consciousness does not create itself – it wells up from unknown depths. In childhood, it awakens gradually, and all through life it wakes each morning out of the depths of sleep from an unconscious condition. It is like a child that is born daily out of the primordial womb of the unconscious. … It is not only influenced by the unconscious but continually emerges out of it in the form of numberless spontaneous ideas and sudden flashes of thought. (Jung, 1968a, p.935)”
After some years of explorations through meditations, I went to Holotropic Breathwork sessions (the concept was developed by Stanislav Grof) where I discovered the “other gate” of the soul journey: coming into form. Holotropic Breathwork - Session 1: I saw myself surrounded by many souls that were gathering for my departure. I was their leader and accepted the challenge to leave that place with a mission. I felt a great responsibility on my shoulders and give blessings to all. I saw my mother and father from the sky talk a little and saying goodbyes. I left the place and descend to another place, another gathering was waiting for me. From the impressive reals, I arrived in a more human atmosphere. A celebration was taking place with dancing and a big fire in the middle. I meet my ancestors who were celebrating my coming to the Earth. Coming down more I saw myself in the womb of my mother. I saw my body and that I will be a girl. Then I said: How can a big soul will enter in such a small body! How can a powerful soul will do his mission as a girl? (my personal experience from a session of Holotropic Breathwork)
After those sessions, I could sense the continuum of a soul journey, a cycle that rotates, like the Uroboros symbol, with the meaning of experiencing, creating and evolving. As I started to prepare this essay, I found this beautiful quote that touched my heart: “In a sense we are pregnant with our own souls and the responsibility we face is the nurturing of our souls just as our parents nurtured us during our time in the womb. At birth a child is born, at death a soul is freed. The state of our souls at death depends entirely on our efforts or lack of them during our precious earthly sojourn, the soul's gestation period.” (from Farrant G., 1986)
The Core Principles of the Integrated Model of Early Development are defined by Wendy Anne McCarty in 2005.
1. We are sentient beings—conscious and aware from the beginning of life. We have a sense of self as we enter physical form that is present prior to, during, and after our human life.
2. From conception on, we have dual perspectives of awareness: a transcendent perspective and a human perspective. Our earliest experiences involve an intricately woven relationship between these two distinct perspectives. Together they form the Integrated Self.
3. From the moment of conception we perceive, function, communicate, and learn on nonlocal consciousness, energetic, and physical levels.
4. We have an ability to transmit and receive communication during the prenatal and perinatal period and participate in a reciprocal relational process.
In the third module of the Prenatal and Perinatal Educator (PPNE) Certificate Program developed by APPPAH (Association for Prenatal and Perinatal Psychology and Health), I made an essay about the new way of seeing babies, because babies are not just reflexes. You can read below the essay. You will need to allocate some time, as there is a lot of information, but if you're interested I'm sure there will be more moments of amazement.
Image source: Wilks, J., 2015
There is a sense of coming from somewhere, of an emerging awareness of your surroundings. Being encased in warmth and fluid. An emerging experience of your body, of being able to move limbs, of the beating of your huge heart. A visceral felt sense of noise all around you – the muffl sounds of outside and the intense sounds inside; of your mother’s heart, of her digestion. There is the ‘taste’ of things coming in through your belly. As you grow, there is a feeling of confinement, of things pressing in on you, of a lack of space. A growing anticipation that at some time soon you will have to leave this environment. The environment might be a comfortable place for you or it might be a place that you can’t wait to leave. You have a growing interest and sense of what is to come, what is waiting for you on the outside. You are intensely curious and tuned into your mother’s feelings, her anticipation, and perhaps fears about the birth. You begin to wonder how you will be welcomed in this world. Will you be accepted, looked after, acknowledged, loved? (Wilks, J., 2015)
„What Am I now then?” is a rhetorical question addressed by the baby just being born, in the drawing above, to the doctor and his parents, that synthesize the old paradigm of seeing the babies as a human being after they were born. Due to the evolution of technology and the development of science, medicine and psychology, the unborn was seen as a human being, able to feel, to perceive, to think, to learn, to interact, to communicate, to make the decision, to have memories and manifesting his personality.
I started the second module of Prenatal and Perinatal Educator (PPNE) Certificate Program developed by APPPAH (Association for Prenatal and Perinatal Psychology and Health) in December 2020. The moment when I heard about the passing of Ray Castellino I was reading the „Interview with Ray Castellino, DC, RPP, RCST©, The Principles” by Kate White. It was a moment of getting in touch with his work and the Principles.
The principles were developed by Ray Castellino during his healing work with families, adults, children, babies and small groups and while he was running a clinic called BEBA (Building and Enhancing Bonding and Attachment). This project in the Ethics Module is dedicated to his memory.
I created an Art Project with simple drawings, metaphors for each principle, but connected by the symbols (ex. people as circles) and colors (ex. each person has his own personality, a different color).
Last year I started the Prenatal and Perinatal Educator (PPNE) Certificate Program developed by APPPAH (Association for Prenatal and Perinatal Psychology and Health). This is my first essay, on module 1 - PPNE Foundation and I decided to make it public in order to promote the program and all the new information regarding this discipline.
RO: Dragi cititori ai blogului, voi gasi timp in viitor sa traduc in limba romana acest articol. EN: Romanian readers, I will find some time to translate it for you.
Since last year I didn't heard about pre and perinatal psychology although I kept my mind open to the latest trends in psychology. In the past, as a pregnant women I started to read about the baby in my womb and the birthing process. All the materials that I have found in that period and the information from my doctor were about the physical development of the baby and my physical status. I had a lot of emotional challenges in my pregnancy and the need to have a more holistic approach, more appropriate with the triad body-mind-soul.
My quest took me to discover the prenatal and perinatal psychology, a „Holy Grail” of answers to my many questions regarding the bonding with the baby, the impact of mothers emotions in pregnancy and most important „the secret life of the unborn”. The first articles and books were full of revelations. I had many talks with family and friends that started with „do you know that the baby in the womb...”. Suddenly my focus was not only on the emotional life of the mother, but also of the baby, the way he experienced life before and after birth, the connections with the family and with the environment.
All the information contribute to the clear image that the baby (from conception to the first 3 years) is a human that was interacting and developing on all levels: physical, mental, emotional, relational and spiritual. In the pre and perinatal psychology the babies are reclaiming their position: „We are conscious sentient beings. We who are conceived in love have a better start, no matter how that conception takes place. We who are misconceived can participate in the decision not to incarnate. We know innately how to birth ourselves. We need to be encouraged, not forced into this reality. We who are protected before we’re born have a better chance of being healthy babies and we tend to birth ourselves with strength. We need secure attachments at birth in order to build self-esteem and trust in the world.” (Morningstar, S. 2013)
Due to this holistic and complex approach, prenatal and perinatal psychology developed as an „interdisciplinary study of the earliest periods in human development, including conception, time in the womb, experiences during and after birth, and experiences with caregivers and the family system through the first year following birth. Theory and research in multiple disciplines, including embryology, morphogenesis, bioengineering, evolutionary biology, psychophysiology, behavioral perinatology, neurobiology affective neuroscience, attachment, and traumatology, provide the foundation for the exploration of how experiences during this critical developmental period impact an individual. Knowledge from these fields illuminates the physical, cognitive, social, and emotional impacts of our earliest experiences and how they form enduring response patterns that shape our development, behavior and health over the life span." (Weinstein, 2016)