“Melodia este creata in uter, versurile sunt adaugate dupa aceea.” (Bruce Lipton)

O data cu dezvoltarea tehologiei (aparitia ecografului) si evolutia stiintifica din domeniul medicinei (biologie & genetica) si psihologiei (constiinta & minte) s-a produs o schimbare de paradigma in ceea ce priveste felul in care a fost perceput copilul din burta mamei. Pana in anii ’80 se considera ca bebelusii au creierul mic si nedezvoltat, miscarile lor sunt doar reflexe, nu isi mai amintesc de perioada intrauterina si nici de nasterea lor, nu sunt finite constiente si nu simt durerea. Important era ca ei sa fie in viata dupa nastere si o data cu taierea cordonului ombilical, deveneau fiinte umane.

1. Care sunt simturile activate si de la ce varsta gestationala?

Posibilitatea de a studia bebelusii in dezvoltarea lor intrauterina a dezvaluit ca acestia au simturi activate inca primul trimestru.

• Simtul visual o La 28 de zile se formeaza globii ocular, la 4 saptamani si jumatate retina o Pana la 28 de saptamani pleoapele raman inchise, insa ei au o sensibilitate la lumina demonstrata prin bataile rapide ale inimiii atunci cand o sursa de lumina este indreptata catre ei o La nastere bebelusul vede pana la distanta de 25-35 cm, distanta de la sanul mamei pana la fata ei

• Simtul auditiv o La 16 saptamani isi schimba comportamentul la auzul unui sunet o Primele sunete sunt bataile inimii mamei si vocea ei; Sunetele ajung la bebelusi indiferent de barierele existente (lichidul amniotic, abdomen) o La 23 saptamani au preferinte pentru anumite sunete (e. experiementul “The cat in the hat”) o La 26 de saptamani invata intonatia, ritmul, tiparele din voce o In trimestrul 3 diferentiaza vocea mamelor de alte sunete (ex. experimentul cu vocea mamei si bataile inimii ei difuzate bebelusilor nascuti prematur pentru a ajuta la dezvoltarea cat mai optima a acestora) o Sunetele pot schimba metabolismul: Cantecul de leagan a lui Brahms ascultat de 6 ori pe zi cate 5 minute a determinat cresterea in greutate

Suferiti de dureri de spate? De dureri care se lasa pe un picior, pana la amortirea lui? Daca raspunsul este da, este posibil sa suferiti de sciatica.

"Sciatica este denumirea utilizata pentru a descrie durerea la nivelul piciorului determinata de iritarea si/sau compresia nervului sciatic. Nervul sciatic este cel mai mare nerv din organism, fiind alcatuit prin unirea fibrelor din 5 radacini nervoase situate la nivelul coloanei vertebrale, atat din segmentul lombar (incepand de la L4), cat si sacral (pana la S3), traiectul sau fiind pana in calcai. Exista 2 nervi sciatici, fiecare pe cate un picior. Durerea din sciatica este o durere care porneste din partea de jos a spatelui, radiaza spre fesa si traverseaza intreg piciorul, insa nu orice durere de spate sau orice durere care radiaza de-a lungul piciorului inseamna sciatica." Citeste mai mult despre aceasta problema, cauze, simptomatologie in dictionarul de afectiuni.

Printre tipurile de tratament se numara si Terapia CranioSacrala deoarece ofera o alternativa non-invaziva, fara meditatie. In unele cazuri s-au putut evita operatiile chirurgicale printr-un plan customizat de sesiuni de terapie CranioSacrala care vor facilita eliberarea energiilor neprocesate constient/nerezolvate din corp. Acestea se manifesta, de exemplu, prin tensiuni si spasmicitate a unor grupuri de muschi de langa coloana vertebrala care pun presiune pe nervul sciatic determinand dureri in spate si in picior/picioare. Terapia CranioSacrala va ajuta la realinierea coloanei vertebrale in pozitia corecta ameliorand presiunea pe radacinile nervilor spinali. 

 "Este dincolo de intelegerea mea cum ceva atat de bland poate avea rezultate atat de puternice." (sursa: necunoscuta)

Problemele emotionale si cele de sanatate mentala au luat amploare o data cu pandemia. Pe un fond generalizat de frica, lipsa de miscare, socializare scazuta, timp petrecut mai mult in fata calculatoarelor, telefoanelor si televizoarelor,  a crescut numarul persoanelor care sufera de depresie, anxietate, insomnii, atacuri de panica, boli cauzate de stres. 

Ritm cardiac accelerat. Dificultati de respiratie. Nervozitate. Umeri tensionati. Maini tremurande. Palpitatii. Dureri de stomac. Agitatie. Durere. Plans din senin. Disperare. Neliniste. Nopti albe. Cosmaruri. Stagnare. Greutate in corp. Lipsa de putere. 

Cand stresul si anxietatea "locuiesc" in corp, creaza o cale sigura catre o destabilizare in liniste, fara semnale evidente. Nivelul ridicat de cortizol suprima sistemul imunitar, care nu mai are aceeasi abilitate de a lupta cu factorii nocivi din mediu si cu bolile existente. Cercetatorii afirma ca 60% din bolile umane sunt datorate stresului. Printre problemele cauzate de stres si anxietate se numara: bolile de inima, presiune arteriala ridicata, cresterea in greutate, scaderea densitatii osoase, durerile cronice, problemele digestive, depresia si problemele de sanatate mentala. Din fericire, exista mai multe solutii de combatere a stresului astfel incat starea de bine fizica si emotionala sa fie refacute. Medicina holistica ofera alternative, iar una dintre acestea este Terapia CranioSacrala, o terapie manuala, blanda care sustine corpul in mecanismul interior de vindecare. 

In the third module of the  Prenatal and Perinatal Educator (PPNE) Certificate Program developed by APPPAH (Association for Prenatal and Perinatal Psychology and Health), I made an essay about the new way of seeing babies, because babies are not just reflexes. You can read below the essay. You will need to allocate some time, as there is a lot of information, but if you're interested I'm sure there will be more moments of amazement.   

 Image source: Wilks, J., 2015

There is a sense of coming from somewhere, of an emerging awareness of your surroundings. Being encased in warmth and fluid. An emerging experience of your body, of being able to move limbs, of the beating of your huge heart. A visceral felt sense of noise all around you – the muffl sounds of outside and the intense sounds inside; of your mother’s heart, of her digestion. There is the ‘taste’ of things coming in through your belly. As you grow, there is a feeling of confinement, of things pressing in on you, of a lack of space. A growing anticipation that at some time soon you will have to leave this environment. The environment might be a comfortable place for you or it might be a place that you can’t wait to leave. You have a growing interest and sense of what is to come, what is waiting for you on the outside. You are intensely curious and tuned into your mother’s feelings, her anticipation, and perhaps fears about the birth. You begin to wonder how you will be welcomed in this world. Will you be accepted, looked after, acknowledged, loved? (Wilks, J., 2015)

„What Am I now then?” is a rhetorical question addressed by the baby just being born, in the drawing above, to the doctor and his parents, that synthesize the old paradigm of seeing the babies as a human being after they were born. Due to the evolution of technology and the development of science, medicine and psychology, the unborn was seen as a human being, able to feel, to perceive, to think, to learn, to interact, to communicate, to make the decision, to have memories and manifesting his personality.

Read more

I started the second module of Prenatal and Perinatal Educator (PPNE) Certificate Program developed by APPPAH (Association for Prenatal and Perinatal Psychology and Health) in December 2020. The moment when I heard about the passing of Ray Castellino I was reading the „Interview with Ray Castellino, DC, RPP, RCST©, The Principles” by Kate White. It was a moment of getting in touch with his work and the Principles.

The principles were developed by Ray Castellino during his healing work with families, adults, children, babies and small groups and while he was running a clinic called BEBA (Building and Enhancing Bonding and Attachment). This project in the Ethics Module is dedicated to his memory.

I created an Art Project with simple drawings, metaphors for each principle, but connected by the symbols (ex. people as circles) and colors (ex. each person has his own personality, a different color).

Read more and view the drawings

Viata pe planeta aceasta este o etapa intr-o calatorie mai mare, o etapa prin care trecem mai rapid sau in decursul mai multor vieti, cu porti de intrare si iesire, respectiv Aparitia copilului - sarcina & nasterea si Plecarea fizica - Moartea. Sufletul, ghidat de entitatile divine, are capacitatea de a decide daca doreste sa se incarneze din nou, care este misiunea sa personala in acea viata, familia in care va veni si lectiile de viata. Da, in majoritatea cazurilor, sufletul isi alege parintii ca urmare a unui contract cu acestia la nivel de suflete.  

Deoarece exista aceasta conexiune intre suflete, comunicarea se poate initia din partea copilului inspre parinti (ex. visele premonitorii ale mamei) sau invers. In acest articol voi da un exemplu despre cum se poate chema, de catre parinti, sufletul copilului cu care ei au deja o conexiune de suflete si pe care si-l doresc ca viitorul lor copil si in plan fizic. 

In cartea Spirit Babies scrisa de Walter Makichen, exista un exercitiu de tip meditatie pe care un cuplu poate sa il faca cu intentia iubitoare de a primi sufletul copilului in viata lor. Acest exercitiu deschide chakra inimii pentru a crea acea energie a iubirii neconditionate si a facilita conexiunea. Va invit sa insotiti acest ritual cu cristalele din setul Ma pregatesc sa fiu mama, pe care l-am creat pentru a va insoti in perioada de conceptie si sarcina.

Gasiti mai departe traducerea etapelor acestui ritual individual sau de cuplu. Va recomand sa va achizitionati cartea in format fizic sau ebook pentru a explora mai multe exercitii de curatare personala, de unitate in cuplu si sa cititi povesti incredibile de comunicare cu spiritul copilului. Este o carte care te scalda in energia iubitoare a maternitatii, a respectului fata de propriul suflet si fata de alegerile celorlalte suflete.   

Last year I started the Prenatal and Perinatal Educator (PPNE) Certificate Program developed by APPPAH (Association for Prenatal and Perinatal Psychology and Health). This is my first essay, on module 1 - PPNE Foundation and I decided to make it public in order to promote the program and all the new information regarding this discipline. 

RO: Dragi cititori ai blogului, voi gasi timp in viitor sa traduc in limba romana acest articol. EN: Romanian readers, I will find some time to translate it for you.   

Since last year I didn't heard about pre and perinatal psychology although I kept my mind open to the latest trends in psychology. In the past, as a pregnant women I started to read about the baby in my womb and the birthing process. All the materials that I have found in that period and the information from my doctor were about the physical development of the baby and my physical status. I had a lot of emotional challenges in my pregnancy and the need to have a more holistic approach, more appropriate with the triad body-mind-soul.

My quest took me to discover the prenatal and perinatal psychology, a „Holy Grail” of answers to my many questions regarding the bonding with the baby, the impact of mothers emotions in pregnancy and most important „the secret life of the unborn”. The first articles and books were full of revelations. I had many talks with family and friends that started with „do you know that the baby in the womb...”. Suddenly my focus was not only on the emotional life of the mother, but also of the baby, the way he experienced life before and after birth, the connections with the family and with the environment.

All the information contribute to the clear image that the baby (from conception to the first 3 years) is a human that was interacting and developing on all levels: physical, mental, emotional, relational and spiritual. In the pre and perinatal psychology the babies are reclaiming their position: „We are conscious sentient beings. We who are conceived in love have a better start, no matter how that conception takes place. We who are misconceived can participate in the decision not to incarnate. We know innately how to birth ourselves. We need to be encouraged, not forced into this reality. We who are protected before we’re born have a better chance of being healthy babies and we tend to birth ourselves with strength. We need secure attachments at birth in order to build self-esteem and trust in the world.” (Morningstar, S. 2013)

Due to this holistic and complex approach, prenatal and perinatal psychology developed as an „interdisciplinary study of the earliest periods in human development, including conception, time in the womb, experiences during and after birth, and experiences with caregivers and the family system through the first year following birth. Theory and research in multiple disciplines, including embryology, morphogenesis, bioengineering, evolutionary biology, psychophysiology, behavioral perinatology, neurobiology affective neuroscience, attachment, and traumatology, provide the foundation for the exploration of how experiences during this critical developmental period impact an individual. Knowledge from these fields illuminates the physical, cognitive, social, and emotional impacts of our earliest experiences and how they form enduring response patterns that shape our development, behavior and health over the life span." (Weinstein, 2016)

Read more

In calatoria de la preconceptie la primii 3 ani de viata exista triada mama-tata-copil, in care fiecare joaca un rol la fel de important. Din pacate in societatea actuala rolul tatalui este mult diminuat, acesta fiind pus dupa un paravan, fiind un observator "de partea celalta a geamului". Cred ca aveti in minte secventa cu tatii care isi priveau copiii aflati in salonul comun, din spatele unui geam, dornici sa aiba prima interactiune cu ei. 

Astazi am decis sa creez o noua categorie pe blog, numita Nasterea unui tata (m-am gandit la titlul cartii Nasterea unei mame) in care voi aduce informatii, review-uri carti & filme si interviuri despre aspectele psiho-emotionale ale calatoriei in rolul de tata. 

Incep cu recomandarea filmului The other side of the glass, un film despre schimbarea credintei ca barbatii sunt observatori inactivi al procesului nasterii. Sistemul medical trebuie sa protejeze in timpul unei nasteri triada mama-tata-copil. Tatii se simt lipsiti de putere in spital atunci cand se naste copilul si de cele mai multe ori nu au un cadru in care sa vorbeasca despre experinta prin care au trecut. Tatii care participa la nastere se simt ca intr-o zona de lupta si nu sunt pregatiti sa asiste la potentialele abuzuri fata de mama si copil din sistemul medical. 

Fie ca aceptam sau nu aceasta pandemie ne-a schimbat viata de zi cu zi. Incetul cu incetul am creat diverse strategii de adaptare, de la cele sociale pana la cele psihologice. Ne uitam in vietile strabunicilor si a bunicilor, "facem o cruce mare" si suntem recunoscatori ca nu suntem martorii unui razboi. Daca ar fi sa privesc in familia mea, fiecare generatie, cu care am avut ocazia sa interactionez fizic, a avut un eveniment istoric de impact: al doilea razboi mondial, comunismul, explozia de la Cernobil, revolutia din 1989. Avem povestile de adaptare ale membrilor familiei, felul in care ei au perceput acel eveniment, ce au facut ca sa supravietuiasca. 

Dar oare copiii din burtile mamelor au dezvoltat mecanisme de supravietuire in aceste contexte de razboi, lipsa de resurse, foamete, mediu toxic? Si daca da, ce ii transmite gravida copilului din burta ei in timpul acestei pandemii? Intrebarea aceasta mi-a revenit in minte de mai multe ori in decursul anului. Cu cat citeam mai multe despre importanta celor 9 luni pentru dezvoltarea ulterioara a copilului, cu atat speram ca exista studii in desfasurare legate de impactul pandemiei si actiuni concrete. 

Saptamanile astea calatoresc in lumea copilului meu interior. Ies multe emotii la suprafata, unele cunoscute, altele cu mesaje pe care nu le auzisem pana acum. Ultimele se manifesta zgomotos, cu un tumult de energie, asemeni unei tornade. Ma cobor sa ascult vocea copilului care imi vorbeste despre insecuritate si neacceptare. 

Am venit ca suflet cu multa sensibilitate, care a fost vazuta in familie ca un punct slab. In acea perioada era mai importanta supravietuirea (atasamentul) decat manifestarea autenticitatii. Gabor Mate descrie foarte bine mecanismul psihologic in aest clip: