I am making a home inside myself. A shelter

of kindness where everything

is forgiven, everything allowed—a quiet patch

of sunlight to stretch out without hurry,

where all that has been banished

and buried is welcomed, spoken, listened to—released.

A fiercely friendly place I can claim as my very own.

I am throwing arms open

to the whole of myself—especially the fearful,

fault-finding, falling apart, unfinished parts, knowing

every seed and weed, every drop

of rain, has made the soil richer.

I will light a candle, pour a hot cup of tea, gather

around the warmth of my own blazing fire. I will howl

if I want to, knowing this flame can burn through

any perceived problem, any prescribed

perfectionism,

any lying limitation, every heavy thing.

I am making a home inside myself

where grace blooms in grand and glorious

abundance, a shelter of kindness that grows

all the truest things.

I whisper hallelujah to the friendly

sky. Watch now as I burst into blossom.

— Julia Fehrenbacher, “The Most Important Thing” @ JuliaFenrenbacher.com  via Live.Learn

Contemplam zilele trecute la dualitatea existenta in mintile noastre: bine si rau, lumina si intuneric, yin si yang, masculin si feminin. 

Care este rolul acestui program existent pe aceasta planeta. Cu siguranta, daca nu ar avea niciun rol nu ar exista. De ce este atat de necesar evolutiei noastre ca oameni, ca suflete incarnate. 

Dupa cateva zile de contemplare a venit revelatia. Ca sa putem intra in jocul numit Viata pe planeta Pamant a fost nevoie de uitarea a ceea ce suntem ca fiinte divine. Pentru a avea cadrul de evolutie prin intermediul acestui joc a fost necesara dualitatea. Ea ne tine ancorati in uitare si in rolurile din interiorul jocului. Prin intermediul energiei dualitatii invatam lectiile cele mai importante legate de iubire. Iubirea transcende dualitatea.

Iubirea este lectia care va scalda mandala yin-yang in fiecare molecula a Vietii pe planeta Pamant. 

 Sursa imaginii: Mila Moroko (tablou intitulat "Yin-Yang Love")

 (sursa imaginii: Center for Integral Pregnancy and Childbirth)

"Nasterea este una dintre cele mai puternice experiente umane, dar poate ai fi una din cele in care femeia se simte lipsita de putere.", afirma Robbie Davis-Floyd in cartea "Modele de nastere care functioneaza".

Care sunt factorii care pot determina o nastere implinitoare? Cum contribuie sau disturba un sistem (loc de nastere) procesul nasterii? A avea incredere in inteligenta corpului femeii sau a pune tehnologia mai presus de toate? Este chiar necesar un suport emotional in timpul nasterii? Conteaza pregatirea femeiii intainte de nastere? 

Modelele de nastere au apaut in momentul in care specialistii din intreaga lume au incercat sa raspunda unor astfel de intrebari si sa gaseasca cele mai bune solutii la problemele si nevoile identificate. Deoarece nasterea este si un aspect social, de-a lungul anilor modelele de nastere au fost influentate de factori culturali, sociali, de progresul tehnologic si stiintific, s.a. Au rezultat practici si modele care s-au concentrat pe diada mama-copil, altele pe modelul tehnocrat, unele au integrat tehnologia pastrand cunoasterea traditionala. Si lista poate continua. Unele cu rezultate benefice, altele cu efecte nedorite pe termen scurt si mediu.

Cred ca majoritatea specialistilor au avut intentia de a identifica ce inseamna o nastere optima pentru mama-copil-familie. In acest articol voi mentiona despre caracterisiticile modelelor de nastere optime si a modelelor care ies din sfera aceasta.

Cartea mentionata la inceput de articol ofera o descriere a modelelor de nastere optime, din intreaga lume (de unde s-a pornit, ce nevoi au determinat schimbarea, ce s-a implementat, cum, ce specialisti au intervenit si ce efecte au avut). In urma aceastei cercetari antropologice, au creat doua liste, un fel de grile de evaluare generala, care pot fi utilizate pentru a determina daca acel model de nastere bifeaza mai multe caracteristici din una sau cealalta categorie.

Dar ce este un model de nastere optim - "birth models that work"? Raspunsul oferit de autorii cartii este: "...ei pot combina cele mai bune ingrijiri obstetrice cu cele mai bune cercetari stiintifice contemporane, cu intelepciunea antica, cu bunul simt de baza si cu compasiunea pentru a crea sisteme de cunostinte, abilitati si practici care servesc cu adevarat mamelor, bebelusilor si familiilor."

Citeste mai departe caracteristicile celor doua modele....

Intr-o zi de duminica, primesc o recomandare de a viziona un clip al autoarei Brene Brown, cunoscuta ca fiind cea care a deschis taranul numit Vulnerabilitate. 

Vreau sa il impartasesc cu voi pentru ca a adus revelatii pentru mine. Mi-am adresat intrebarea daca am curaj sa ma urc in arena, de a fi autentica si vulnerabila, si de a-mi asuma criticile si florile. 

Aminteste de discursul lui Theodor Roosevelt cunoscut sub numele The man in the arena.

Si mi-a mai placut mult o perspectiva legata de viata alaturi de copiii nostri. Sa ne amintim ca suntem cu totii, si noi si ei, fiinte imperfecte, cu capacitate de a lupta, demni de iubire si de apartenenta. 

Va invit sa sa vizualizati si voi acest clip. Oare ce va rasuna in inimile si in mintile voastre?

Cand bebelusii si copiii mici inca isi proceseaza experientele timpurii, efectele se pot vedea asupra starii fizice si emotionale ale lor. Nasterea si experientele timpurii pot avea un impact urias.

Uneori, micutii ne vor arata exact ce s-a intamplat in timpul nasterii lor prin toata paleta de mijloace de comunicare (gestica, mimica, suntete, gangureli, cuvinte). Uneori observam la ei repetitii de miscari, de comportamente, ca si cum ar incearca sa dea sens, ca si cum se straduiesc sa exprime ceva. De multe ori, mesajele raman greu de descifrat. Asa ca, o parte din atentia lor, din energia lor de evolutie va fi mereu concentrata acolo – pe lucrul pe care nimeni nu poate pune cu adevarat degetul, incercand sa descopere ce s-a intamplat.

Cum iti poti da seama daca bebelusul sau copilul tau inca proceseaza experientele timpurii (prenatal -nastere- primii 2 ani)?

In Piatra Neamt, in anul 2023, luna mai, un bebelus nu a fost strans in brate de mama lui/ei pentru ca aceasta a murit la nastere... (Va invit la o pauza de cateva respiratii, dupa ce ati citit aceasta fraza). 

A trecut un timp... de cand o familie se imparte intre bucuria sosirii unui copil si tristetea mortii. ... de cand o comunitate/o tara se imparte intre pro nasteri acasa si pro nasteri la spital, intre cei care arunca cu pietre si cei care apara, intre agresivitate in comunicare si anxietate in tacere. 

Aceste diferente de opinie imi vorbesc mie despre diversitate, despre faptul ca este normal sa avem valori si dorinte diferite.  In aceasta diversitate, putem imbratisa ideea ca exista valori personale, stiluri de viata, grade de informare si dorinte diferite legate de nasterea copiilor.

Cu totii, de la reprezentantii tarii pana la parintii copilului ar trebui sa aiba un Ideal Comun: sanatatea fizica si emotionala a mamei, a tatalui si copilului/copiilor.

Avand aceast Ideal Comun, se poate crea un Cadru de Siguranta pentru aceasta diversitate, in care toti actorii implicati sa isi asume responsabilitatea. Un exemplu de actiune din cadrul de siguranta, pentru nasterile acasa, ar fi educarea unui numar de moase care pot fi suport pentru mama din sarcina pana in perioada post-partum si o relatie foarte buna a acestora cu spitalele de interventie. 

Cand vom avea cu totii in minte un IDEAL COMUN in legatura cu nasterile si CADRUL DE SIGURANTA pentru mai multe tipuri de nastere, va exista RESPONSABILITATE (asumarea rolurilor, profesionalism, crestere profesionala si personala, sinceritatea relatiilor, cunoasterea limitelor si atributiilor, s.a.), INCREDERE (comunicare profesionista, blandete, sustinere, relationare) si EVOLUTIE (prin fiecare nou copil se naste o noua generatie, adica viitorul OMULUI pe Pamant). 

... (O pauza de a ancora acest ideal in inima)

Pana atunci, in cazul nefericit din Piatra Neamt, cine se ocupa de sanatatea fizica si emotionala a tatalui si a copilului? Trist nu-i asa!?! S-a uitat de Idealul Comun! Nu am auzit niciun specialist care sa puna accent pe ajutorul de care acestia au nevoie in aceasta perioada. (Imi cer scuze anticipat daca au fost si eu nu stiu.)   

Ma rog ca ei sa aiba parte de sustinere si compasiune. 

Intre 6 si 9 octombrie, 2022, va avea loc Congresul International "Prenatal Sciences Global Congress", co-organizat de Association for Prenatal & Perinatal Psychology & Health (APPPAH), International Society for Prenatal & Perinatal Psychology & Medicine (ISPPM e.V.) si PRENATAL SCIENCES PARTNERSHIP. 

Principalele domenii abordate in cadrul acestui eveniment online sunt: prenatalitatea (abordarea stiintifica), conexiunea om-planeta si dezvoltarea sustenabila. 

Vor sustine prezentari 126 de specialisti din toata lumea, printre care: Thomas Verny MD, Jon RG Turner, Cherionna Menzam-Sills, Grigori I. Brekhman, Raylene Phillips, Ludwing Janus, Olga Gouni, Antonella Sansone, Robin Grile, Michael Trout, Matthew Appleton, Amara Eckert, Kate White, Marti Glen. Lista completa o gasiti aici: https://www.prenatalsciencespartnership.org/speakers . Ne bucuram si de prezenta echipei de specialisti din Romania, care a organizat in 2020 prima conferinta de sanatate perinatala. Mult succes! 

Acest congres se adreseaza specialistilor in domeniul prenatalitatii si perinatalitatii, parintilor si viitorilor parinti. De ce? Las mai jos cateva exemple de prezentari care sa exemplifice si sa va incurajeze sa participati:

Programul complet il gasiti aici: https://www.prenatalsciencespartnership.org/services-9 

During my childhood, I remember my grandma used to tell us a story of a meeting place after each of us will die. In the Christian Orthodox religion after the body dies the soul travels through many customs where is judged by the way he/she behaved. That gave me a large perspective about life and a more relaxed way to see and participate in funerals. As a family, the focus was put on diseases and death and less on celebrating births and enjoying life. We celebrated only one part of the soul journey, only one gate of leaving this reality. I feel gratitude for introducing me to the concept of soul.

Until adolescence, I never asked questions about my own birth or what happened to the soul until it comes to mom’s womb. I was fascinated to read about the world’s religions and traditions and to experiment with contemplating reality and its symbolism. I was introduced to Carl Gustav Jung's works and the concept of consciousness & unconsciousness.

“When one reflects upon what consciousness really is, one is profoundly impressed by the extreme wonder of the fact that an event which takes place outside in the cosmos simultaneously produces an internal image, that it takes place, so to speak, inside as well, which is to say: becomes conscious. (Jung 1961, p. 382) For indeed, our consciousness does not create itself – it wells up from unknown depths. In childhood, it awakens gradually, and all through life it wakes each morning out of the depths of sleep from an unconscious condition. It is like a child that is born daily out of the primordial womb of the unconscious. … It is not only influenced by the unconscious but continually emerges out of it in the form of numberless spontaneous ideas and sudden flashes of thought. (Jung, 1968a, p.935)”

After some years of explorations through meditations, I went to Holotropic Breathwork sessions (the concept was developed by Stanislav Grof) where I discovered the “other gate” of the soul journey: coming into form. Holotropic Breathwork - Session 1: I saw myself surrounded by many souls that were gathering for my departure. I was their leader and accepted the challenge to leave that place with a mission. I felt a great responsibility on my shoulders and give blessings to all. I saw my mother and father from the sky talk a little and saying goodbyes. I left the place and descend to another place, another gathering was waiting for me. From the impressive reals, I arrived in a more human atmosphere. A celebration was taking place with dancing and a big fire in the middle. I meet my ancestors who were celebrating my coming to the Earth. Coming down more I saw myself in the womb of my mother. I saw my body and that I will be a girl. Then I said: How can a big soul will enter in such a small body! How can a powerful soul will do his mission as a girl? (my personal experience from a session of Holotropic Breathwork)

After those sessions, I could sense the continuum of a soul journey, a cycle that rotates, like the Uroboros symbol, with the meaning of experiencing, creating and evolving. As I started to prepare this essay, I found this beautiful quote that touched my heart: “In a sense we are pregnant with our own souls and the responsibility we face is the nurturing of our souls just as our parents nurtured us during our time in the womb. At birth a child is born, at death a soul is freed. The state of our souls at death depends entirely on our efforts or lack of them during our precious earthly sojourn, the soul's gestation period.” (from Farrant G., 1986)

The Core Principles of the Integrated Model of Early Development are defined by Wendy Anne McCarty in 2005.  

1. We are sentient beings—conscious and aware from the beginning of life. We have a sense of self as we enter physical form that is present prior to, during, and after our human life.

2. From conception on, we have dual perspectives of awareness: a transcendent perspective and a human perspective. Our earliest experiences involve an intricately woven relationship between these two distinct perspectives. Together they form the Integrated Self.

3. From the moment of conception we perceive, function, communicate, and learn on nonlocal consciousness, energetic, and physical levels.

4. We have an ability to transmit and receive communication during the prenatal and perinatal period and participate in a reciprocal relational process.

Exista o legatura intre alinierea dintilor si postura. Chiar daca la prima vedere s-ar putea sa ridici din spranceana si sa te intrebi: "Cum adica?", eu te invit sa citesti acest articol ca sa afli mai multe despre muscatura si postura. 

Coloana vertebrala este centrul de comunicare intre creier si restul corpului. In Sanskrita, denumirea de coloana vertebrala este derivata de la muntele sacru Meru, care este considerat axa Pamantului. La fel, coloana vertebrala este axa corpului.

Prin actiunea conexiunilor neuronale, toate emotiile, senzatiile, miscarile, experientele, functionarea organelor si chiar respiratia trec prin coloana vertebrala. Atunci cand exista blocaje, postura coloanei nu mai este neutra in transmiterea informatiilor si apar probleme cauzatoare de durere. Postura functionala este caracterizata prin absenta durerii, tonus muscular normal si armonie structurala. Postura nefunctionala inseamnă durere, distonie musculara, contractii musculare anormale, lipsa de echilibru si dizarmonie structurala.

Care este legatura dintre muscatura/ alinierea dintilor si postura?