Nasterea este un eveniment natural, firesc, resimtit in mod diferit de la femeie la femeie. Deoarece viitoarele mame pot percepe acest eveniment ca unul in care isi pot pierde viata sau pot sa ii faca rau bebelusului, psihologii au clasificat nasterea ca un eveniment potential traumatizant deoarece emotiile de frica intensa, neajutorare si groaza pot fi prezente. Conform studiilor 30% din femei percep nasterea ca un eveniment traumatizant.
Ce factori determina ca potentialul traumatizant al nasterii sa se transforme untr-un sindrom post traumatic perinatal?
Suntem zilele astea, pana pe 22 septembrie ca intre luni, intre anotimpuri, vara cu entuziasmul intalnirilor cu "celalalt" si toamna cu asezarea roadelor. Si tocmai in acest moment, o data cu luna plina de azi, am primit ghidarea de a crea un nou spatiu de explorari intuitive prin intermediul Tarotului. Desi saptamana trecuta simteam ca tematica va fi despre iubirea pierderilor, bolilor, umbrelor (poate va reveni aceasta tema), prin toate discutiile si experientele din jurul acestor zile, ma aliniez catre o tema mult mai importanta acum: RECUPERAREA PUTERII PERSONALE
Ceea ce vedeti in imaginea alaturata este o sesiune de explorare interioara pe aceasta tema. Prima carte "CE SIMTI ACUM?" ne arata un erou (persoana care exploreaza) in plin proces de traire a placerii fata de o multitudine de forme de creatie. Acesta exaltare vine cu senzatia de a te abandona in prea multe, a uita calea si a simti presiunea unei rutine in procesul de creatie.
Una din cartile care m-a ajutat psihologic sa inteleg si sa accept dintr-o perspectiva spirituala plecarea copilului a fost cartea „Suflete curajoase” de Robert Schwartz. Prin intermediul ei am reusit sa gasesc un sens mai profund al acestei experiente, care este una din strategiile de a depasi doliul prenatal. In perioada aceea am extras in jurnalul personal urmatoarele idei extrase din aceasta carte:
Un suflet care a avut experiente neplacute in alte vieti sau care este pentru prima dată in corp pe Pamant, decide „sa bage doar un deget in apa” pentru a testa cum este pentru o perioadă scurta de timp.
In articolul precedent (Apectele psihologice ale doliului prenatal si perinatal) am scris despre tipurile de experiente de doliului si ce aspecte psiho-emotionale sunt traite de catre parinti. In continuarea acestuia voi enumera strategiile psihologice pe care parintii le folosesc pentru a depasi experienta traumatizanta.
1. Gasesc sensul mai profund al acestei experiente
Atunci cand parintii au credinte intr-o autoritate morala religioasa sau spirituala, pot gasi confortul de a trece mai usor prin experienta, deoarece aceasta este un semn de la Divinitate. In functie de religie sau de orientarea spirituala, acest semn poate fi vazut ca o pedeapsa, ca o recompensa sau ca o forma inevitabila si naturala in desfasurarea Vietii. Se poate intampla ca trauma sa ii duca catre a se departa de la Divinitate sau de la "Lumea Iubitoare" in cautarea de sensuri mai profunde si apoi o reconciliere cu acestia.
Incep primul articol din tema legata de doliul prenatal si perinatal cu acest articol in care voi prezenta situatiile de doliu si aspectele psihologice.
"Reproductive loss" este termenul din limba engleza care cuprinde o paleta mai larga de evenimente traumatizante legate de doliu prenatal si perinatal. Am incercat sa il traduc in romana si sa gasesc alternative care sa cuprinda toata paleta de experiente si nu ma declar multumita. Poate ma ajutati si voi cu un comentariu, feedback, mesaj. Multumesc!
Am aflat de acest termen in cartea Motherhood in the Face of Trauma Pathways Towards Healing and Growth, scrisa de Maria Muzik si Katherine Lisa Rosenblum, unde este vazut ca un eveniment traumatizant singular, de pierdere a unei persoane foarte dragi care nu s-a nascut inca sau nu ai cunoscut-o.
Experientele traumatizante care intra in aceasta categorie sunt: pierderea sarcinilor (avort spontan, sarcina ectopica, moartea noului-nascut, nasterea unui copil mort, decesul intrauterin fetal si terminarea unei sarcini din cauza unei anomalii fetale sau unui avort voit), infertilitatea, moartea copilului in primele zile de viata, moartea unui copil la nastere care urma sa fie adoptat.
Am extras din aceasta carte idei/teorii legate de aspectele psihologice ale situatiilor de doliu prenatal si perinatal, pe care vi le mentionez mai jos.
Aceasta categorie de evenimente traumatizante este diferita deoarece schimba modelul de a vedea lumea ca fiind sigura, echitabila si predictibila, deoarece ordinea fireasca nu este ca parintii sa isi ingroape copiii.
Asa cum am scris in articolul anterior (Ce presupune pregatirea pentru conceptie?) este important ca inainte de a deveni parinti, de a fi alaturi de un suflet nou in dezvoltarea lui armonioasa, sa revedem trecutul nostru si cel al familiei. Acest articol este despre sectiunea despre copilaria noastra si felul in care stilul de atasament primit in perioada prenatala si primii trei ani de viata ne influenteaza relatiile cu ceilalti si predispune la un anumit tip de relatie cu viitoarul copil.
Ce este stilul de atasament si care sunt cele 4 stiluri?
Teoria atasamentului exploreaza aceste experiente primare ale copiilor cu ingrijitorii primari (parintii, bunicii, bona, fie alta persoana care s-a ocupat de nevoile de baza ale copilului). John Bowbly este initiatorul acestei teorii, el evidentiind in cercetarile sale efectele separarii asupra sugarilor, atunci cand mama disparea de langa ei. Stilul de atasament al copilului depinde de ingrijirea (fizica, emoționala, psihologica). Daca copilul a beneficiat de grija, incurajare, iubire din partea celor care l-au ingrijit, acesta se va indrepta cu precadere spre un atasament sigur/securizant. Copilul care a avut parte de neglijenta sau de un atasament inconsistent, vor manifesta cu precadere anxietate si un stil de atasament nesigur. In urma cercetarilor a identificat 3 stiluri de atasament (ulterior a fost introdus si al patrulea), respectiv: securizant, anxios-rezistent, evitant si dezorganizat.
Dr. Diane Poole Heller defineste cele 4 stiluri de atasament astfel:
Studiile recente in biologie celulara, neurostiinta si epigenetica mentioneaza faptul ca suntem influentati de experientele stramosilor nostri, de experientele mamei atunci cand eram in uterul ei, de felul cum ne-am nascut si de tipul de atasament cu cei care ne-au ingrijit (parinti, rude, s.a.). Aceste experiente ancestrale si timpurii ne pot influenta codul genetic si crea in mod implicit memorii, care ne influnteaza perceptiile si experientele curente.
Suntem modelati de aceste straturi pe care le purtam in interiorul nostru si care ies la suprafata in momentul in care trecem printr-o experienta traumatizanta. "Fantomele" din interiorul inconstientului colectiv al familiei isi fac simtita prezenta in aceste momente de sensibilitate-deschidere, pentru a fi vazute, respectiv a vorbi despre ele, a le vedea, a le recunoaste, a ne aminti de rolul lor in familie.
Atunci cand exista infertilitate, dificultati in conceptie, avorturi spontane, experiente de doliu prenatal, nasteri dificile sau alte evenimente legate de conceptie/sarcina/nastere, este indicat sa facem o analiza a istoricului familiei, a fantomelor legate de maternitatea din familie si a ecourilor traumelor traite anterior de noi sau cei din familie. O lista completa cu tipurile de traume care creeaza ecouri in maternitate (de la pre-conceptie pana la aniversarea de 3 ani a copilului) o gasesti in articolul precedent "Experiente nefavorabile care influenteaza maternitatea". Este indicat ca aceasta analiza sa se realizeze inainte de procesul de conceptie, de catre ambii parinti, deoarece recunoasterea si videcarea lor va minimiza sau chiar anula efectele potentiale in viitoarea sarcina.
Ce presupune pregatirea pentru conceptie?
Am primit ghidarea saptamana aceasta sa organizez 6 sesiuni gratuite de tarot pentru explorarea orgoliului. Ca in modelele de explorari anterioare, pornesc de la o sesiune pentru a dezvolta structura de etalare (numar de carti, intrebari, semnificatia fiecarei pozitii), apoi ma auto-explorez si mai departe va aduc voua darurile primite.
Fotografia de mai sus este din prima explorare din aceasta tema. Am decis sa va scriu deoarece a fost revelatoare si pentru mine, in sensul in care atribuiam orgoliului o conotatie predominant negativa. Divinitatea aduce orgoliul in viata persoanelor ca un cadru-dar de transformare a sufletului, de experiementare continua pana la o urmatoare decizie: "Acum ca am inteles, aleg sa fac altfel!". Haideti sa vedem ce au de transmis cartile de tarot in acest caz....
In studiul "Adverse Babyhood Experiences (ABEs) Increase Risk for Infant and Maternal Morbidity and Mortality, and Chronic Illness" Veronique P. Mead a identificat 10 categorii de experiente maternale nefavorabile care afecteaza femeile inainte de conceptie si apoi pe parinti si copilul de pana la 3 ani. Aceste eveniemnte maresc riscul de mortalitate infantila, boli cronice, predispozitia pentru bloli psihice si alte simptome in viata copilului. Pentru mama creste riscul de mortalitate, stres post-traumatic si depresie (pentru ambii parinti).
Mai jos este o traducere din studiu a celor 10 categorii de experiente nefavorabile (ABEs) care influenteaza maternitatea.
Numele meu este Monica Miron, sunt specialist in terapia CranioSacrala si educator in psihologia prenatala si postnatala.
Te invit sa afli mai multe despre mine si serviciile oferite.