Afişez elemetele după tag: vulnerabilitate

I am making a home inside myself. A shelter

of kindness where everything

is forgiven, everything allowed—a quiet patch

of sunlight to stretch out without hurry,

where all that has been banished

and buried is welcomed, spoken, listened to—released.

A fiercely friendly place I can claim as my very own.

I am throwing arms open

to the whole of myself—especially the fearful,

fault-finding, falling apart, unfinished parts, knowing

every seed and weed, every drop

of rain, has made the soil richer.

I will light a candle, pour a hot cup of tea, gather

around the warmth of my own blazing fire. I will howl

if I want to, knowing this flame can burn through

any perceived problem, any prescribed

perfectionism,

any lying limitation, every heavy thing.

I am making a home inside myself

where grace blooms in grand and glorious

abundance, a shelter of kindness that grows

all the truest things.

I whisper hallelujah to the friendly

sky. Watch now as I burst into blossom.

— Julia Fehrenbacher, “The Most Important Thing” @ JuliaFenrenbacher.com  via Live.Learn

Intr-o zi de duminica, primesc o recomandare de a viziona un clip al autoarei Brene Brown, cunoscuta ca fiind cea care a deschis taranul numit Vulnerabilitate. 

Vreau sa il impartasesc cu voi pentru ca a adus revelatii pentru mine. Mi-am adresat intrebarea daca am curaj sa ma urc in arena, de a fi autentica si vulnerabila, si de a-mi asuma criticile si florile. 

Aminteste de discursul lui Theodor Roosevelt cunoscut sub numele The man in the arena.

Si mi-a mai placut mult o perspectiva legata de viata alaturi de copiii nostri. Sa ne amintim ca suntem cu totii, si noi si ei, fiinte imperfecte, cu capacitate de a lupta, demni de iubire si de apartenenta. 

Va invit sa sa vizualizati si voi acest clip. Oare ce va rasuna in inimile si in mintile voastre?

Saptamanile astea calatoresc in lumea copilului meu interior. Ies multe emotii la suprafata, unele cunoscute, altele cu mesaje pe care nu le auzisem pana acum. Ultimele se manifesta zgomotos, cu un tumult de energie, asemeni unei tornade. Ma cobor sa ascult vocea copilului care imi vorbeste despre insecuritate si neacceptare. 

Am venit ca suflet cu multa sensibilitate, care a fost vazuta in familie ca un punct slab. In acea perioada era mai importanta supravietuirea (atasamentul) decat manifestarea autenticitatii. Gabor Mate descrie foarte bine mecanismul psihologic in aest clip: