During my childhood, I remember my grandma used to tell us a story of a meeting place after each of us will die. In the Christian Orthodox religion after the body dies the soul travels through many customs where is judged by the way he/she behaved. That gave me a large perspective about life and a more relaxed way to see and participate in funerals. As a family, the focus was put on diseases and death and less on celebrating births and enjoying life. We celebrated only one part of the soul journey, only one gate of leaving this reality. I feel gratitude for introducing me to the concept of soul.
Until adolescence, I never asked questions about my own birth or what happened to the soul until it comes to mom’s womb. I was fascinated to read about the world’s religions and traditions and to experiment with contemplating reality and its symbolism. I was introduced to Carl Gustav Jung's works and the concept of consciousness & unconsciousness.
“When one reflects upon what consciousness really is, one is profoundly impressed by the extreme wonder of the fact that an event which takes place outside in the cosmos simultaneously produces an internal image, that it takes place, so to speak, inside as well, which is to say: becomes conscious. (Jung 1961, p. 382) For indeed, our consciousness does not create itself – it wells up from unknown depths. In childhood, it awakens gradually, and all through life it wakes each morning out of the depths of sleep from an unconscious condition. It is like a child that is born daily out of the primordial womb of the unconscious. … It is not only influenced by the unconscious but continually emerges out of it in the form of numberless spontaneous ideas and sudden flashes of thought. (Jung, 1968a, p.935)”
After some years of explorations through meditations, I went to Holotropic Breathwork sessions (the concept was developed by Stanislav Grof) where I discovered the “other gate” of the soul journey: coming into form. Holotropic Breathwork - Session 1: I saw myself surrounded by many souls that were gathering for my departure. I was their leader and accepted the challenge to leave that place with a mission. I felt a great responsibility on my shoulders and give blessings to all. I saw my mother and father from the sky talk a little and saying goodbyes. I left the place and descend to another place, another gathering was waiting for me. From the impressive reals, I arrived in a more human atmosphere. A celebration was taking place with dancing and a big fire in the middle. I meet my ancestors who were celebrating my coming to the Earth. Coming down more I saw myself in the womb of my mother. I saw my body and that I will be a girl. Then I said: How can a big soul will enter in such a small body! How can a powerful soul will do his mission as a girl? (my personal experience from a session of Holotropic Breathwork)
After those sessions, I could sense the continuum of a soul journey, a cycle that rotates, like the Uroboros symbol, with the meaning of experiencing, creating and evolving. As I started to prepare this essay, I found this beautiful quote that touched my heart: “In a sense we are pregnant with our own souls and the responsibility we face is the nurturing of our souls just as our parents nurtured us during our time in the womb. At birth a child is born, at death a soul is freed. The state of our souls at death depends entirely on our efforts or lack of them during our precious earthly sojourn, the soul's gestation period.” (from Farrant G., 1986)
“Melodia este creata in uter, versurile sunt adaugate dupa aceea.” (Bruce Lipton)
O data cu dezvoltarea tehologiei (aparitia ecografului) si evolutia stiintifica din domeniul medicinei (biologie & genetica) si psihologiei (constiinta & minte) s-a produs o schimbare de paradigma in ceea ce priveste felul in care a fost perceput copilul din burta mamei. Pana in anii ’80 se considera ca bebelusii au creierul mic si nedezvoltat, miscarile lor sunt doar reflexe, nu isi mai amintesc de perioada intrauterina si nici de nasterea lor, nu sunt finite constiente si nu simt durerea. Important era ca ei sa fie in viata dupa nastere si o data cu taierea cordonului ombilical, deveneau fiinte umane.
1. Care sunt simturile activate si de la ce varsta gestationala?
Posibilitatea de a studia bebelusii in dezvoltarea lor intrauterina a dezvaluit ca acestia au simturi activate inca primul trimestru.
• Simtul visual o La 28 de zile se formeaza globii ocular, la 4 saptamani si jumatate retina o Pana la 28 de saptamani pleoapele raman inchise, insa ei au o sensibilitate la lumina demonstrata prin bataile rapide ale inimiii atunci cand o sursa de lumina este indreptata catre ei o La nastere bebelusul vede pana la distanta de 25-35 cm, distanta de la sanul mamei pana la fata ei
• Simtul auditiv o La 16 saptamani isi schimba comportamentul la auzul unui sunet o Primele sunete sunt bataile inimii mamei si vocea ei; Sunetele ajung la bebelusi indiferent de barierele existente (lichidul amniotic, abdomen) o La 23 saptamani au preferinte pentru anumite sunete (e. experiementul “The cat in the hat”) o La 26 de saptamani invata intonatia, ritmul, tiparele din voce o In trimestrul 3 diferentiaza vocea mamelor de alte sunete (ex. experimentul cu vocea mamei si bataile inimii ei difuzate bebelusilor nascuti prematur pentru a ajuta la dezvoltarea cat mai optima a acestora) o Sunetele pot schimba metabolismul: Cantecul de leagan a lui Brahms ascultat de 6 ori pe zi cate 5 minute a determinat cresterea in greutate
Fie ca aceptam sau nu aceasta pandemie ne-a schimbat viata de zi cu zi. Incetul cu incetul am creat diverse strategii de adaptare, de la cele sociale pana la cele psihologice. Ne uitam in vietile strabunicilor si a bunicilor, "facem o cruce mare" si suntem recunoscatori ca nu suntem martorii unui razboi. Daca ar fi sa privesc in familia mea, fiecare generatie, cu care am avut ocazia sa interactionez fizic, a avut un eveniment istoric de impact: al doilea razboi mondial, comunismul, explozia de la Cernobil, revolutia din 1989. Avem povestile de adaptare ale membrilor familiei, felul in care ei au perceput acel eveniment, ce au facut ca sa supravietuiasca.
Dar oare copiii din burtile mamelor au dezvoltat mecanisme de supravietuire in aceste contexte de razboi, lipsa de resurse, foamete, mediu toxic? Si daca da, ce ii transmite gravida copilului din burta ei in timpul acestei pandemii? Intrebarea aceasta mi-a revenit in minte de mai multe ori in decursul anului. Cu cat citeam mai multe despre importanta celor 9 luni pentru dezvoltarea ulterioara a copilului, cu atat speram ca exista studii in desfasurare legate de impactul pandemiei si actiuni concrete.
Mama si cu tatal copilului cu siguranta au amintiri legate de perioada de sarcina, nasterea copilului si posibil din ziua conceptiei. Dar oare copiii isi mai aduc aminte de momentele petrecute in burta mamei, de trairile legate de propria nastere? Dar de locul de unde au plecat atunci cand au decis sa vina in familie?
Amintirile prenatale (amintirile de dinainte de nastere) sunt cunoscute de aproximativ 100 de ani. Din anii '60 o data cu dezvoltarea tehnicii medicale, conditiile din interiorul uterului, au iesit la suprafata treptat. Astfel am aflat ca bebelusii din burtile mamelor au mai multe abilitati decat am stiut initial.
Dr. Akira Ikegawa a desfasurat primul studiu in 1999 si a aflat ca 53% din copii aveau amintiri prenatale si 41% aveau amintiri perinatale. Asa ca a continuat cu cercetarile. Puteti citi despre rezultatele acestor studii si descarca gratuit cartea "Prenatal Memory- Parenting begins from babay's time in the womb" de pe pagina Prenatal Memory Global Project.
Cand vorbim despre Memorie Prenatala ne referim la amintirile copiilor din timpul in care erau in burta mamelor si chiar de dinainte de a fi acolo. Se spune ca acestia sunt capabili sa acceseze aceste amintiri intre doi si patru ani.
Copiii vorbesc despre amintirile lor prenatale astfel: "Era intuneric si cald", "Pluteam in apa", "Am auzit vocea mamei""- amintiri simple. In alte relatari, copiii povestesc despre aspecte pe care parintii lor nu le-au mentionat niciodata. De exemplu, o mama care simtea loviturile puternice ale copilului ei a spus "Ma doare! Te rog sa nu te mai misti!". Cand copilul avea 4 ani, mama lui l-a intrebat "De ce nu te miscai mai des in burta mea?", iar acesta i-a raspuns "Tu mi-ai spus ca te doare. Mi-a parut rau, asa ca nu m-am mai miscat." Mai sunt si alte exemple mentionate in carte.
Set de cristale creat pentru cresterea fertilitatii si pregatirea energetica & emotionala a femeii pentru conceptie si sarcina.
Setul contine 7 cristale (Piatra Lunii, Carmeol, Cuart roz, Shiva Lingam, Lepidolit, Unakit, Calcit) de dimensiuni de la 2 la 4 cm, saculet de iuta, card descriptiv si o brosura online despre folosirea lor (se trimite pe adresa de email).
Pret: 75 lei/ set
Disponibilitate: 3 seturi
Nasterea unei mame. Cum te schimba pentru totdeauna experienta maternitatii
Autor: Daniel N. Stern, Nadia Bruschweiller-Stern
Pret: 35 lei/ bucata
Azi de dimineata descopar textul de mai jos distribuit pe reteaua Facebook. Mi-a placut felul in care sunt prezentate emotiile in fiecare ipostaza, asa ca am ales sa il distribui in acest articol.
Undeva exista o femeie de 30 de ani, fara copii. Oamenii o intreaba: ”inca nu ai copii?” Raspunsul ei variaza de la o zi la alta, dar implica mai mereu un zambet fortat. ”Nu, inca nu”, spune zambind, in incercarea de a-si atenua frustrarea. ”Nu mai sta pe ganduri, ceasul biologic a-nceput sa ticaie”, ii spune cel ce se crede intelept. Femeia continua sa zambeasca. Cand ramane singura, plange. Plange pentru ca....
In studiul "Adverse Babyhood Experiences (ABEs) Increase Risk for Infant and Maternal Morbidity and Mortality, and Chronic Illness" Veronique P. Mead a identificat 10 categorii de experiente maternale nefavorabile care afecteaza femeile inainte de conceptie si apoi pe parinti si copilul de pana la 3 ani. Aceste eveniemnte maresc riscul de mortalitate infantila, boli cronice, predispozitia pentru bloli psihice si alte simptome in viata copilului. Pentru mama creste riscul de mortalitate, stres post-traumatic si depresie (pentru ambii parinti).
Mai jos este o traducere din studiu a celor 10 categorii de experiente nefavorabile (ABEs) care influenteaza maternitatea.